sibilă definitie

10 definiții pentru sibilă

SIBÍLĂ, sibile, s. f. (în Antichitatea greco-romană; la pl.) Preotese cărora li se atribuia darul profeției. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla.
SIBÍLĂ, sibile, s. f. Femeie căreia i se atribuia, în antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirată de zei. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla.
SIBÍLĂ, sibile, s. f. Femeie căreia i se atribuia, în antichitatea greco-romană, darul de a prezice viitorul. Cu glas adînc, cu graiul de sibile, Rostește lin în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202.
sibílă s. f., g.-d. art. sibílei; pl. sibíle
sibílă s. f., g.-d. art. sibílei; pl. sibíle
SIBÍLĂ s.f. Femeie căreia cei vechi îi atribuiau darul de a prevedea viitorul, fiind inspirată de zei. [< lat., gr. sibylla].
SIBÍLĂ s. f. (ant.) femeie căreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul. (< fr. sibylle, lat., gr. sibylla)
SIBÍLĂ ~e f. (în antichitatea greco-romană) Divinitate feminină legendară căreia i se atribuia capacitatea de a prezice viitorul. /<lat. Sybilla, fr. sybille
sibilă f. femeie căreia cei vechi îi atribuiau cunoașterea viitorului și darul prevestirii: cu glasul adânc, cu graiul de sibile EM.
*sibílă, pl. e (vgr. lat. sibylla). Ghicitoare de la oracule: sibila de Cumae (oraș vechĭ grecesc lîngă Neapole). V. pitonisă.

sibilă dex

Intrare: sibilă
sibilă substantiv feminin