Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru sibil─â

SIB├ŹL─é, sibile, s. f. (├«n Antichitatea greco-roman─â; la pl.) Preotese c─ârora li se atribuia darul profe╚Ťiei. ÔÇô Din fr. sibylle, lat. Sibylla.
SIB├ŹL─é, sibile, s. f. Femeie c─âreia i se atribuia, ├«n antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirat─â de zei. ÔÇô Din fr. sibylle, lat. Sibylla.
SIB├ŹL─é, sibile, s. f. Femeie c─âreia i se atribuia, ├«n antichitatea greco-roman─â, darul de a prezice viitorul. Cu glas ad├«nc, cu graiul de sibile, Roste╚Öte lin ├«n clipe caden╚Ťate: Nu-nvie mor╚Ťii ÔÇô e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202.
sib├şl─â s. f., g.-d. art. sib├şlei; pl. sib├şle
sib├şl─â s. f., g.-d. art. sib├şlei; pl. sib├şle
SIB├ŹL─é s.f. Femeie c─âreia cei vechi ├«i atribuiau darul de a prevedea viitorul, fiind inspirat─â de zei. [< lat., gr. sibylla].
SIB├ŹL─é s. f. (ant.) femeie c─âreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul. (< fr. sibylle, lat., gr. sibylla)
SIB├ŹL─é ~e f. (├«n antichitatea greco-roman─â) Divinitate feminin─â legendar─â c─âreia i se atribuia capacitatea de a prezice viitorul. /<lat. Sybilla, fr. sybille
sibilă f. femeie căreia cei vechi îi atribuiau cunoașterea viitorului și darul prevestirii: cu glasul adânc, cu graiul de sibile EM.
*sib├şl─â, pl. e (vgr. lat. sibylla). Ghicitoare de la oracule: sibila de Cumae (ora╚Ö vech─ş grecesc l├«ng─â Neapole). V. pitonis─â.

Sibil─â dex online | sinonim

Sibil─â definitie

Intrare: sibil─â
sibil─â substantiv feminin