SIÁJ, siaje, s. n. Dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. [Pr.: si-aj] – Din fr. sillage.

SIÁJ, siaje, s. n. Dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. [Pr.: si-aj] – Din fr. sillage.

SIÁJ, siaje, s. n. Dîră lăsată pe apă de o navă care înaintează.

siáj s. n., pl. siáje

siáj s. n., pl. siáje

SIÁJ s.n. Dâră lăsată de o navă în mers. [Pron. si-aj. / < fr. sillage].

SIÁJ s. n. 1. dâră lăsată de o torpilă, de o navă în mers etc. 2. volum de fluid turbionar pe care îl lasă în urma sa un corp în mișcare într-un fluid. (< fr. sillage)

SIÁJ ~e n. Urmă lăsată pe apă de o navă în mișcare. /<fr. sillage

siáj s. n. în constr. a fi în siajul cuiva (franțuzism) A urma un maestru ◊ „Romanul [...] plutește undeva în siajul «Muntelui vrăjit».” R.lit. 17 IV 93 p. 9 (traduce fr. être dans le sillage de...; DEX – alt sens)