Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru sfrunta

SFRUNT├ü, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A ├«nfrunta (cu ostenta╚Ťie). ÔÇô Din it. sfrontare.
SFRUNT├ü, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A ├«nfrunta (cu ostenta╚Ťie). ÔÇô Din it. sfrontare.
SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta.
sfruntá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sfrunteáză
sfrunt├í vb., ind. prez. 1 sg. sfrunt├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. sfrunte├íz─â
SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.
SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].
SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)
A SFRUNT├ü ~├ęz tranz. rar A ├«nfrunta cu dispre╚Ť ╚Öi ├«n mod obraznic. /<it. sfrontare
sfrunta vb. v. BRAVA. ÎNFRUNTA. SFIDA.

Sfrunta dex online | sinonim

Sfrunta definitie

Intrare: sfrunta
sfrunta verb grupa I conjugarea a II-a