SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în compusul sfredelușul-lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

SFREDELUȘÍ, sfredelușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învârteli. – Din sfredeluș.

SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în sintagma sfredelușul lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

SFREDELUȘÍ, sfredelușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învârteli. – Din sfredeluș.

SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel. II. 1. (Ornit.) Pitulice. Petroșeii și sfredelușii... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. 2. Personaj din basme, închipuit ca un pitic isteț. 3. (Entom.; și în forma sfredelușul-lemnuiui) Larva răchitarului.

SFREDELUȘÍ, sfredelușesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A găuri cu sfredelul; fig. a rezolva o dificultate (în chip dibaci), a face învîrteli. Că știe d-a sfredeluși, Lefile d-a împărți, Lefile la lefegii, Tot pe la ostași d-ai lui. PĂSCULESCU, L. P. 52.

sfredelúș s. m., pl. sfredelúși

sfredelușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelușésc, imperf. 3 sg. sfredelușeá; conj. prez. 3 să sfredelușeáscă

sfredelúș s. m., pl. sfredelúși

sfredelușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfredelușésc, imperf. 3 sg. sfredelușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfredelușeáscă

SFREDELÚȘ s. 1. (TEHN.) burghiaș, (reg.) sfredelaș, sfredeleac, sfredelecaș, sfredelecuț. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)

SFREDELÚȘ s. v. codobatură, ochiul-boului, pitulice, prundar, prundaș.

SFREDELUȘÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

sfredeluș m. 1. păsărică cântăreață foarte măruntă. (Troglodytes parvulus); 2. nume de pitic isteț (în basme). [Lit. sfredel mic: pasărea e numită astfel după liniile undulate ale penelor sale, iar piticul după mișcările-i vioi și sprintene].

sfredeluș m. (d. sfredel, din cauza vioicĭiuniĭ mișcărilor. O păsărică foarte mică și vioaĭe, numită și împărătuș, impărâțel, bourel, gătejel și cĭoclejel (troglodýtes párvulus). Aușel (regulus cristátus). Numele unuĭ pitic isteț din poveștĭ (prichindel). V. pitulice.

sfredeluș s. v. CODOBATURĂ. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

SFREDELUȘ s. 1. (TEHN.) burghiaș, (reg.) sfredelaș, sfredeleac, sfredelecaș, sfredelecuț. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)

sfredeluși vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.