Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru sfredelu╚Öi

SFREDEL├Ü╚ś, sfredelu╚Öi, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; ╚Öi ├«n compusul sfredelu╚Öul-lemnului) Larva r─âchitarului. ÔÇô Sfredel + suf. -u╚Ö.
SFREDELU╚ś├Ź, sfredelu╚Öesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (├«n chip dibaci), a face ├«nv├órteli. ÔÇô Din sfredelu╚Ö.
SFREDEL├Ü╚ś, sfredelu╚Öi, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; ╚Öi ├«n sintagma sfredelu╚Öul lemnului) Larva r─âchitarului. ÔÇô Sfredel + suf. -u╚Ö.
SFREDELU╚ś├Ź, sfredelu╚Öesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sfredeli (1); fig. a rezolva o dificultate (├«n chip dibaci), a face ├«nv├órteli. ÔÇô Din sfredelu╚Ö.
SFREDEL├Ü╚ś, sfredelu╚Öi, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel. II. 1. (Ornit.) Pitulice. Petro╚Öeii ╚Öi sfredelu╚Öii... to╚Ťi ├«l ├«nt├«mpinau peste tot locul cu dulcile lor c├«nt─âri. ODOBESCU, S. III 181. 2. Personaj din basme, ├«nchipuit ca un pitic iste╚Ť. 3. (Entom.; ╚Öi ├«n forma sfredelu╚Öul-lemnuiui) Larva r─âchitarului.
SFREDELU╚ś├Ź, sfredelu╚Öesc, vb. IV. Tranz. (Folosit ╚Öi absolut) A g─âuri cu sfredelul; fig. a rezolva o dificultate (├«n chip dibaci), a face ├«nv├«rteli. C─â ╚Ötie d-a sfredelu╚Öi, Lefile d-a ├«mp─âr╚Ťi, Lefile la lefegii, Tot pe la osta╚Öi d-ai lui. P─éSCULESCU, L. P. 52.
sfredelúș s. m., pl. sfredelúși
sfredelu╚Ö├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sfredelu╚Ö├ęsc, imperf. 3 sg. sfredelu╚Öe├í; conj. prez. 3 s─â sfredelu╚Öe├ísc─â
sfredelúș s. m., pl. sfredelúși
sfredelu╚Ö├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sfredelu╚Ö├ęsc, imperf. 3 sg. sfredelu╚Öe├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. sfredelu╚Öe├ísc─â
SFREDEL├Ü╚ś s. 1. (TEHN.) burghia╚Ö, (reg.) sfredela╚Ö, sfredeleac, sfredeleca╚Ö, sfredelecu╚Ť. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit r─âchitar.)
SFREDEL├Ü╚ś s. v. codobatur─â, ochiul-boului, pitulice, prundar, prunda╚Ö.
SFREDELU╚ś├Ź vb. v. g─âuri, perfora, scobi, sfredeli, str─âpunge.
sfredelu╚Ö m. 1. p─âs─âric─â c├ónt─ârea╚Ť─â foarte m─ârunt─â. (Troglodytes parvulus); 2. nume de pitic iste╚Ť (├«n basme). [Lit. sfredel mic: pas─ârea e numit─â astfel dup─â liniile undulate ale penelor sale, iar piticul dup─â mi╚Öc─ârile-i vioi ╚Öi sprintene].
sfredelu╚Ö m. (d. sfredel, din cauza vioic─şiuni─ş mi╚Öc─ârilor. O p─âs─âric─â foarte mic─â ╚Öi vioa─şe, numit─â ╚Öi ├«mp─âr─âtu╚Ö, imp─âr├ó╚Ťel, bourel, g─âtejel ╚Öi c─şoclejel (troglod├Żtes p├írvulus). Au╚Öel (regulus crist├ítus). Numele unu─ş pitic iste╚Ť din pove╚Öt─ş (prichindel). V. pitulice.
sfredelu╚Ö s. v. CODOBATUR─é. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PRUNDAR. PRUNDA╚ś.
SFREDELU╚ś s. 1. (TEHN.) burghia╚Ö, (reg.) sfredela╚Ö, sfredeleac, sfredeleca╚Ö, sfredelecu╚Ť. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit r─âchitar.)
sfredeluși vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Sfredeluși dex online | sinonim

Sfredeluși definitie

Intrare: sfredeluș
sfredeluș substantiv masculin
Intrare: sfredeluși
sfredeluși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a