sfredelitor definitie

10 definiții pentru sfredelitor

SFREDELITÓR, -OÁRE, sfredelitori, -oare, adj. 1. Care sfredelește. 2. Fig. Care pătrunde, străbate (ca un sfredel); (despre ochi, privire) care privește atent, cercetător; pătrunzător, iscoditor, scormonitor. ♦ (Despre idei, sentimente) Care chinuiește, roade, macină. – Sfredeli + suf. -tor.
SFREDELITÓR, -OÁRE, sfredelitori, -oare, adj. 1.Care sfredelește. 2. Fig. Care pătrunde, străbate (ca un sfredel); (despre ochi, privire) care privește atent, cercetător; pătrunzător, iscoditor, scormonitor. ♦ (Despre idei, sentimente) Care chinuiește, roade, macină. – Sfredeli + suf. -tor.
SFREDELITÓR, -OÁRE, sfredelitori, -oare, adj. 1. Care sfredelește. (Substantivat) Pentru sfredelitorii minelor... tot mai dîrz. Înainte. DEȘLIU, G. 35. 2. Fig. (Despre sunete, zgomote) Pătrunzător, răscolitor. Femeia țipa cu glas sfredelitor și ascuțit. SADOVEANU, O. VII 170. ♦ (Despre ochi, privire) Care scormonește, pătrunde, iscodește. Cu ochii cenușii, aspri și sfredelitori, inspira hotărîre, încredere și agitare. C. PETRESCU, Î. I 11. Petre își întoarse spre ea fața... cu ochii mici, sfredelitori. REBREANU, R. I 216. Și a înfipt ochii sfredelitori pe fața uscată și creață a femeii. POPA, V. 329. ◊ (Adverbial) Printre norii rari și albi ai cerului albastru soarele privea sfredelitor. GALACTION, O. I 39. ♦ (Despre idei, sentimente) Care chinuiește, roade, macină. Rizea se frămînta... cu un gînd tot mai sfredelitor, de ce treceau ceasurile spre seară. DUMITRIU, B. F. 108.
sfredelitór adj. m., pl. sfredelitóri; f. sg. și pl. sfredelitoáre
sfredelitór adj. m., pl. sfredelitóri; f. sg. și pl. sfredelitoáre
SFREDELITÓR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, străpungător. (O privire ~oare; ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)
SFREDELITÓR adj. v. chinuitor, intens, puternic, străpungător, violent, viu.
SFREDELITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care sfredelește. 2) fig. (despre ochi, privire) Care parcă străpunge; pătrunzător; ascuțit; săgetător. 3) (despre gânduri, idei) Care preocupă în permanență; obsedant. /a sfredeli + suf. ~tor
sfredelitor adj. v. CHINUITOR. INTENS. PUTERNIC. STRĂPUNGĂTOR. VIOLENT. VIU.
SFREDELITOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, străpungător. (O privire ~; ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)

sfredelitor dex

Intrare: sfredelitor
sfredelitor adjectiv