SFRÁNCIOC s. m. v. sfrâncioc.

SFRÂNCIÓC, sfrâncioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de păsări răpitoare, călătoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decât vrăbiile, cu cioc încovoiat și cu gheare puternice (Lanius); (și la sg.) pasăre care face parte din acest gen. ◊ Sfrâncioc mare = pasăre cenușie pe spate, alburie pe pântece, cu pete negre pe coadă, pe aripi și în dreptul ochilor; lupul-vrăbiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancióc s. m.] – Din sb. svračak.

SFRANCIÓC s. m. v. sfrâncioc.

SFRÂNCIÓC, sfrâncioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de păsări răpitoare, călătoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decât vrăbiile, cu cioc încovoiat și cu gheare puternice (Lanius); (și la sg.) pasăre care face parte din acest gen. ◊ Sfrâncioc mare = pasăre cenușie pe spate, alburie pe pântece, cu pete negre pe coadă, pe aripi și în dreptul ochilor; lupul-vrăbiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancióc s. m.] – Din scr. svračak.

SFRANCIÓC s. m. v. sfrîncioc.

SFRÎNCIÓC, sfrîncioci, s. m. (Și în forma sfrancioc) Nume generic dat mai multor păsări răpitoare, puțin mai mari decît vrabia, cu ciocul puternic și încovoiat la vîrf, cu spatele cenușiu-deschis, cu burta albicioasă și aripile negre cu cîte o pată albă; se hrănesc cu insecte, ouă, pui de păsări și rozătoare mici (Lanius); lupul-vrăbiilor. Presurele și sfranciocii... îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. – Variantă: sfrancióc s. m.

sfrâncióc s. m., pl. sfrâncióci

sfrâncióc s. m., pl. sfrâncióci

SFRANCIOC RÓȘU s. v. codălbiță.

SFRÂNCIÓC s. (ORNIT.) 1. (Lanius excubitor) berbecel, lupul-vrăbiilor, (reg.) berbecuț, șoimuț, țăcăitoare, capra-dracului. 2. (Lanius collurio) (reg.) berbecel, codălbiță, șofran.[1]

sfrancióc (-ci), s. m. – Pasăre (Lanius collurio, L. excubitor). – Var. (s)franciog, (s)frîncioc, (s)frînciog, sfîrcioc, Banat sprînciog. Sb., cr. svračak (Cihac, II, 341).

SFRÂNCIÓC ~ci m. Pasăre migratoare de pradă, de talie medie, cu cioc scurt și încovoiat la vârf, cu gheare ascuțite, puternice, și cu coadă lungă; lupul-vrăbiilor. /<sb. svrațak

sfrancioc m. pasăre de fire rea, imită viersul păsărilor mai mici și, amăgindu-le astfel, le prinde și le omoară (Lanius excubitor). [Și sfărcioc = serb. SVRAČAK].

sfrîncĭóc V. sfrancĭoc.

sfrancĭóc, sfrîncĭóc, frîncĭóc și -óg m. (sîrb. svraçak, d. svraka, țarcă. V. țarcă). Lupu vrăbiilor, o păsărică (mare cĭt cĭocîrlanu și cu ciocu încovoiat), care atacă păsările maĭ micĭ, șoareciĭ și reptilele (lánius excubitor). Sînt și doŭă speciĭ maĭ micĭ (lánius minor și lánius collurio). V. șofrac.

sfrancioc roșu s. v. CODĂLBIȚĂ.

SFRÎNCIOC s. (ORNIT.) 1. (Lanius excubitor) berbecel, lupul-vrăbiilor, (reg.) berbecuț, șoimuț, țăcăitoare, capra-dracului. 2. (Lanius collurio) (reg.) berbecel, codălbiță, șofran.[1]

SFRÁNCIOC, (BC LIV 159), subst. (pasăre).