sforăitură definitie

7 definiții pentru sforăitură

SFORĂITÚRĂ, sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tură.
SFORĂITÚRĂ, sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tură.
SFORĂITÚRĂ, sforăituri, s. f. 1. Faptul de a sforăi, zgomot ritmic produs de sforăitul oamenilor și al animalelor. M-am trezit în sforăiturile cailor și în strigătele surugiului. GALACTION, O. I 108. Soldatul dormind cu gura căscată... lăsînd să se vadă în gulerul prea larg nodul beregatei, urcîndu-se și scoborînd spasmodic la fiecare sforăilură. C. PETRESCU, C. V. 28. 2. Fig. Vorbărie goală și pretențioasă.
sforăitúră (-ră-i-) s. f., g.-d. art. sforăitúrii; pl. sforăitúri
sforăitúră s. f. (sil. -ră-i-), g.-d. art. sforăitúrii; pl. sforăitúri
SFORĂITÚRĂ s. 1. v. sforăit. 2. fornăială.
SFORĂITU s. 1. sforăială, sforăit, (rar) sforăire, (reg.) horcăială, horcăit, horcăitură, (Mold. și Bucov.) horăit, horăitură. (~ unei persoane.) 2. fornăială, fornăit, sforăială, sforăit. (~ cailor.)

sforăitură dex

Intrare: sforăitură
sforăitură substantiv feminin
  • silabisire: -ră-i-