Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru sfor─âitur─â

SFOR─éIT├ÜR─é, sfor─âituri, s. f. Sfor─âial─â. [Pr.: -r─â-i-] ÔÇô Sfor─âi + suf. -tur─â.
SFOR─éIT├ÜR─é, sfor─âituri, s. f. Sfor─âial─â. [Pr.: -r─â-i-] ÔÇô Sfor─âi + suf. -tur─â.
SFOR─éIT├ÜR─é, sfor─âituri, s. f. 1. Faptul de a sfor─âi, zgomot ritmic produs de sfor─âitul oamenilor ╚Öi al animalelor. M-am trezit ├«n sfor─âiturile cailor ╚Öi ├«n strig─âtele surugiului. GALACTION, O. I 108. Soldatul dormind cu gura c─âscat─â... l─âs├«nd s─â se vad─â ├«n gulerul prea larg nodul beregatei, urc├«ndu-se ╚Öi scobor├«nd spasmodic la fiecare sfor─âilur─â. C. PETRESCU, C. V. 28. 2. Fig. Vorb─ârie goal─â ╚Öi preten╚Ťioas─â.
sfor─âit├║r─â (-r─â-i-) s. f., g.-d. art. sfor─âit├║rii; pl. sfor─âit├║ri
sfor─âit├║r─â s. f. (sil. -r─â-i-), g.-d. art. sfor─âit├║rii; pl. sfor─âit├║ri
SFORĂITÚRĂ s. 1. v. sforăit. 2. fornăială.
SFORĂITURĂ s. 1. sforăială, sforăit, (rar) sforăire, (reg.) horcăială, horcăit, horcăitură, (Mold. și Bucov.) horăit, horăitură. (~ unei persoane.) 2. fornăială, fornăit, sforăială, sforăit. (~ cailor.)

Sfor─âitur─â dex online | sinonim

Sfor─âitur─â definitie

Intrare: sfor─âitur─â
sfor─âitur─â substantiv feminin
  • silabisire: -r─â-i-