Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru sfor─âit

SFOR─é├Ź, sfor─âi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu ├«n timpul somnului, produc├ónd un zgomot caracteristic; a horc─âi, a hor─âi; p. ext. a dormi sfor─âind. 2. (Despre cai) A for─âi. [Prez. ind. ╚Öi: sfor─âiesc] ÔÇô Sfor1 + suf. -─âi.
SFOR─é├ŹT s. n. 1. Faptul de a sfor─âi, zgomotul produs de cel care sfor─âie. 2. Zgomot pe care-l fac caii sufl├ónd nelini╚Öti╚Ťi pe n─âri. ÔÇô V. sfor─âi.
SFOR─é├Ź, sf├│r─âi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu ├«n timpul somnului, produc├ónd un zgomot caracteristic; a horc─âi, a hor─âi; p. ext. a dormi sfor─âind. 2. (Despre cai) A for─âi. [Prez. ind. ╚Öi: sfor─âi├ęsc] ÔÇô Sfor1 + suf. -─âi.
SFOR─é├ŹT s. n. 1. Faptul de a sfor─âi; zgomotul produs de cel care sfor─âie. 2. Zgomot pe care-l fac caii sufl├ónd nelini╚Öti╚Ťi pe n─âri. ÔÇô V. sfor─âi.
SFOR─é├Ź, sf├│r─âi, vb. IV. Intranz. 1. A respira greu ╚Öi zgomotos ├«n somn, produc├«nd un zgomot caracteristic; a hor─âi. Domnul M─ânescu... s-a ploconit respectuos ├«naintea ferestrei compartimentului unde sfor─âia un senator. GALAN, Z. R. 113. Cod─âu... se ├«ntoarse pe cealalt─â parte, sfor─âind crunt. CAMILAR, N. I 198. Sfor─âia cu pumnii str├«n╚Öi, cu plapoma peste cap. C. PETRESCU, S. 129. 2. (Despre cai) A sufla greu ╚Öi zgomotos pe n─âri (ca semn al nelini╚Ötii); a for─âi. C├«nd puser─â piciorul ├«n ap─â, caii se ├«nfiorar─â ╚Öi prinser─â a sfor─âi. SADOVEANU, O. I 153. S-auzea urlet de lupi. Caii se opreau uneori sfor─âind pe n─âri ╚Öi zb─ât├«ndu-se ├«n hamuri. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Au ├«nceput s─â sfor─âie caii ╚Öi s─â-╚Öi ciuleasc─â urechile ├«nspre partea de unde venea zgomotul. CARAGIALE, O. III 102. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: sfor─âiesc (ALECSANDRI, P. I 30, ╚śEZ. VI 24, SEVASTOS, C. 120).
SFOR─é├ŹT s. n. 1. Ac╚Ťiunea de a sfor─âi ╚Öi rezultatul ei; zgomotul pe care-l face cel care sfor─âie; sfor─âial─â. ├Än sfor─âitul lui parc─â h├«r├«iau c├«nii. CAMILAR, N. I 198. Se auzea regulat, suind ╚Öi scobor├«nd, sfor─âitul babei, care dormea dus─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 137. U╚Öa de la ie╚Öirea afar─â era ├«ncuiat─â, iar cea a c─âm─ârii zmeului deschis─â ╚Öi prin ea se auzea un sfor─âit zgomotos. POPESCU, B. II 58. ÔŚŐ Expr. (Rar) Cu sfor─âitele = sfor─âind. Doarme cu sfor─âitele, r─âspunse acesta. ISPIRESCU, L. 324. 2. Zgomot pe care-l fac caii sufl├«nd nelini╚Öti╚Ťi pe n─âri. ÔÇô Forme gramaticale: (├«n expr.) sfor─âitele.
sfor─â├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. sf├│r─âi, 3 sf├│r─âie, imperf. 3 sg. sfor─âi├í; conj. prez. 3 s─â sf├│r─âie
sfor─â├şt s. n.
sfor─â├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. sf├│r─âi, 3 sg. ╚Öi pl. sf├│r─âie, imperf. 3 sg. sfor─âi├í
sfor─â├şt s. n.
SFOR─é├Ź vb. 1. (rar) a ronh─âi, (├«nv. ╚Öi reg.) a sforc─âi, (reg.) a horc─âi, a horc─âni, a horcoti, a p├órsni, a sforn─âi, (Mold., Bucov. ╚Öi Maram.) a for─âi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a hor─âi. (Doarme ad├ónc ╚Öi ~ tare.) 2. a for─âi, a forn─âi, (reg.) a necheza, a ╚Ť├ófni. (Caii ~.)
SFOR─é├ŹT s. 1. sfor─âial─â, sfor─âitur─â, (rar) sfor─âire, (reg.) horc─âial─â, horc─âit, horc─âitur─â, (Mold. ╚Öi Bucov.) hor─âit, hor─âitur─â. (~ul unei persoane.) 2. forn─âial─â, forn─âit, sfor─âial─â, sfor─âitur─â. (~ul cailor.)
A SFOR─é├Ź sf├│r─âi intranz. 1) (despre persoane) A produce sunete, cu zgomot caracteristic ├«n timpul somnului; a hor─âi. 2) (despre unele animale, mai ales, despre cai) A sufla cu putere aerul pe n─âri (de spaim─â, nelini╚Öte etc.); a for─âi. /sfor + suf. ~─âi
SFOR─é├ŹT ~uri n. 1) v. A SFOR─éI. 2) Zgomot caracteristic produs de un om sau de un animal (mai ales cal) care sfor─âie. /v. a sfor─âi
sfor─â├Č v. 1. a produce ├«n somn un sgomot particular din g├ótlej sau din nas; 2. se zice de sgomotul ce face calul din n─âri. [Onomatopee (v. for─â├Č)].
sfor─âit n. ac╚Ťiunea de a sfor─âi.
sf├│r─â─ş (sud) ╚Öi f├│r─â─ş ╚Öi h├│r─â─ş (nord) ╚Öi -─ş├ęsc a -├ş v. intr. (imit. rud─â cu sf├«r├«─ş, horc─â─ş, h├«r├«─ş, forn─â─ş). R─âsuflu pe nas ╚Ťin├«nd ╚Öi gura cascat─â ├«n somn ╚Öi scot un sunet horc─âit, cum fac ma─ş ales b─âtr├«ni─ş: a dormi sfor─âind. Fac s─â vibreze aeru pe nas, vorbind de ca─ş, ma─ş ales c├«nd le e fric─â. ÔÇô ╚śi f├║ru─ş (Olt. Serbia).
sfor─âit n., pl. ur─ş. Ac╚Ťiunea de a sfor─â─ş. Zgomot sfor─âit: se auzea sfor─âitu cailor ├«n bivuac.
SFOR─éI vb. 1. (rar) a ronh─âi, (├«nv. ╚Öi reg.) a sforc─âi, (reg.) a horc─âi, a horc─âni, a horcoti, a p├«rsni, a sforn─âi, (Mold., Bucov. ╚Öi Maram.) a for─âi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a hor─âi. (Doarme ad├«nc ╚Öi ~ tare.) 2. a for─âi, a forn─âi, (reg.) a necheza, a ╚Ť├«fni. (Caii ~.)
SFORĂIT s. 1. sforăială, sforăitură, (rar) sforăire, (reg.) horcăială, horcăit, horcăitură, (Mold. și Bucov.) horăit, horăitură. (~ unei persoane.) 2. fornăială, fornăit, sforăială, sforăitură. (~ cailor.)

Sfor─âit dex online | sinonim

Sfor─âit definitie

Intrare: sfor─âi
sfor─âi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
sfor─âi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: sfor─âit
sfor─âit substantiv neutru