sfor definitie

15 definiții pentru sfor

SFOR1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului. – Onomatopee.
SFOR2 s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. – Din sb. svor.
SFOR1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului. – Onomatopee.
SFOR2 s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. – Din scr. svor.
SFOR1 interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de cel ce sforăie în timpul somnului.
SFOR2 s. n. 1. (În expr.) Sforul apei (sau al apelor) = curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. Un lemn putred, purtat de ici-colo de sforul apelor. CAMILAR, N. II 204. Trec stoluri de rațe, cînd în sforul apei, cînd pieziș spre japșe mai adăpostite. SADOVEANU, F. J. 650. Plutașii dîrzi, în sforul apei, Înfig prăjina, ca o lance. TOPÎRCEANU, P. 250. 2. Loc unde țîșnește din pămînt apă, formînd o mocirlă.
sfor1 interj.
sfor2 (reg.) s. n.
sfor interj.
sfor s. n.
SFOR s. fir. (~ al unei ape curgătoare.)
SFOR interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a reda sforăitul celui care doarme). /Onomat.
anafór n., pl. oare (ngr. anafóri, curent contrar, vîrtej, de unde și turc. anafor). Dun. de jos. Vîrtej de apă, vultoare. – În Meh. sfor, în Tec. sforaș, în Tec.Cov.Br. și otmăt. V. cĭovrîntie, sorb 2, bulboacă, plisă 1, curent.
sfor n., pl. urĭ (sîrb. svor, a. î., rudă cu rom. iz-vor). Meh. Vc. Firu apeĭ (ArhO., 1928, 158). Sud. (VR. 1925, 7, 33). Curentu mijloculuĭ apeĭ. – În Tec. sforaș (pl. e), anafor. V. sfîrlează.
SFOR s. fir. (~ al unei ape curgătoare.)

sfor dex

Intrare: sfor
sfor interjecție substantiv neutru