SFOIEGÍ, pers. 3 sfoiegește, vb. IV. Refl. (Reg.) A mucezi. [Pr.: sfo-ie-] – Din sfoiag.

SFOIEGÍT, -Ă, sfoiegiți, -te, adj. (Reg.) Muced, umed; p. ext. îngălbenit, sfrijit. [Pr.: sfo-ie-] – V. sfoiegi.

SFOIEGÍ, pers. 3 sfoiegește, vb. IV. Refl. (Reg.) A mucezi. [Pr.: sfo-ie-] – Din sfoiag.

SFOIEGÍT, -Ă, sfoiegiți, -te, adj. (Reg.) Muced, umed; p. ext. îngălbenit, sfrijit.[Pr.: sfo-ie-] – V. sfoiegi.

SFOIEGÍ, sfoiegesc, vb. IV. Refl. (Regional). A mucezi, a căpăta mucegai.

SFOIEGÍT, -Ă, sfoiegiți, -te, adj. (Regional) Umed, muced; p. ext. îngălbenit, sfrijit. Unturica, sfoiegită, vede numai cu un sfert de ochi. STANCU, D. 266.

!sfoiegí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfoiegéște, imperf. 3 sg. se sfoiegeá; conj. prez. 3 să se sfoiegeáscă

sfoiegí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfoiegésc, 3 sg. sfoiegéște, imperf. 3 sg. sfoiegeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfoiegeáscă

SFOIEGÍ vb. v. mucegăi, mucezi.

SFOIEGÍT adj. v. muced, mucegăit, mucezit, scheletic, sfrijit, slab.

SFOIEGÍT adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.

sfoiegit a. mucezit: dulcețuri sfoiegite.

sfoĭegésc și -jésc v. intr. (d. sfoĭag). Vest. Mucegăĭesc.

sfoiegi vb. v. MUCEGĂI. MUCEZI.

sfoiegit adj. v. MUCED. MUCEGĂIT. MUCEZIT. SFRIJIT. SLAB.

sfoiegit adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG.