sfoiegit definitie

2 intrări

16 definiții pentru sfoiegit

SFOIEGÍ, pers. 3 sfoiegește, vb. IV. Refl. (Reg.) A mucezi. [Pr.: sfo-ie-] – Din sfoiag.
SFOIEGÍT, -Ă, sfoiegiți, -te, adj. (Reg.) Muced, umed; p. ext. îngălbenit, sfrijit. [Pr.: sfo-ie-] – V. sfoiegi.
SFOIEGÍ, pers. 3 sfoiegește, vb. IV. Refl. (Reg.) A mucezi. [Pr.: sfo-ie-] – Din sfoiag.
SFOIEGÍT, -Ă, sfoiegiți, -te, adj. (Reg.) Muced, umed; p. ext. îngălbenit, sfrijit.[Pr.: sfo-ie-] – V. sfoiegi.
SFOIEGÍ, sfoiegesc, vb. IV. Refl. (Regional). A mucezi, a căpăta mucegai.
SFOIEGÍT, -Ă, sfoiegiți, -te, adj. (Regional) Umed, muced; p. ext. îngălbenit, sfrijit. Unturica, sfoiegită, vede numai cu un sfert de ochi. STANCU, D. 266.
!sfoiegí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfoiegéște, imperf. 3 sg. se sfoiegeá; conj. prez. 3 să se sfoiegeáscă
sfoiegí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfoiegésc, 3 sg. sfoiegéște, imperf. 3 sg. sfoiegeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfoiegeáscă
SFOIEGÍ vb. v. mucegăi, mucezi.
SFOIEGÍT adj. v. muced, mucegăit, mucezit, scheletic, sfrijit, slab.
SFOIEGÍT adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.
sfoiegit a. mucezit: dulcețuri sfoiegite.
sfoĭegésc și -jésc v. intr. (d. sfoĭag). Vest. Mucegăĭesc.
sfoiegi vb. v. MUCEGĂI. MUCEZI.
sfoiegit adj. v. MUCED. MUCEGĂIT. MUCEZIT. SFRIJIT. SLAB.
sfoiegit adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG.

sfoiegit dex

Intrare: sfoiegi
sfoiegi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: sfoiegit
sfoiegit