Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru sfoiegit

SFOIEG├Ź, pers. 3 sfoiege╚Öte, vb. IV. Refl. (Reg.) A mucezi. [Pr.: sfo-ie-] ÔÇô Din sfoiag.
SFOIEG├ŹT, -─é, sfoiegi╚Ťi, -te, adj. (Reg.) Muced, umed; p. ext. ├«ng─âlbenit, sfrijit. [Pr.: sfo-ie-] ÔÇô V. sfoiegi.
SFOIEG├Ź, pers. 3 sfoiege╚Öte, vb. IV. Refl. (Reg.) A mucezi. [Pr.: sfo-ie-] ÔÇô Din sfoiag.
SFOIEG├ŹT, -─é, sfoiegi╚Ťi, -te, adj. (Reg.) Muced, umed; p. ext. ├«ng─âlbenit, sfrijit.[Pr.: sfo-ie-] ÔÇô V. sfoiegi.
SFOIEG├Ź, sfoiegesc, vb. IV. Refl. (Regional). A mucezi, a c─âp─âta mucegai.
SFOIEG├ŹT, -─é, sfoiegi╚Ťi, -te, adj. (Regional) Umed, muced; p. ext. ├«ng─âlbenit, sfrijit. Unturica, sfoiegit─â, vede numai cu un sfert de ochi. STANCU, D. 266.
!sfoieg├ş (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfoieg├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se sfoiege├í; conj. prez. 3 s─â se sfoiege├ísc─â
sfoieg├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sfoieg├ęsc, 3 sg. sfoieg├ę╚Öte, imperf. 3 sg. sfoiege├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. sfoiege├ísc─â
SFOIEG├Ź vb. v. muceg─âi, mucezi.
SFOIEG├ŹT adj. v. muced, muceg─âit, mucezit, scheletic, sfrijit, slab.
SFOIEG├ŹT adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, pr─âp─âdit, sl─âb─ânog.
sfoiegit a. mucezit: dulce╚Ťuri sfoiegite.
sfo─şeg├ęsc ╚Öi -j├ęsc v. intr. (d. sfo─şag). Vest. Muceg─â─şesc.
sfoiegi vb. v. MUCEG─éI. MUCEZI.
sfoiegit adj. v. MUCED. MUCEG─éIT. MUCEZIT. SFRIJIT. SLAB.
sfoiegit adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PR─éP─éDIT. SL─éB─éNOG.

Sfoiegit dex online | sinonim

Sfoiegit definitie

Intrare: sfoiegi
sfoiegi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: sfoiegit
sfoiegit