sfită definitie

11 definiții pentru sfită

felon2, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr félon] 1 sm (În feudalism) Vasal neloial față de seniorul1 său. 2 a (Frr) Neloial.
SFÍTĂ, sfite, s. f. Veșmânt preoțesc larg și fără mâneci, care se poartă în timpul slujbei peste celelalte haine. – Din sl. svita.
SFÍTĂ, sfite, s. f. Veșmânt preoțesc larg și fără mâneci, care se poartă în timpul slujbei peste celelalte haine. – Din sl. svita.
SFÍTĂ, sfite, s. f. Veșmînt preoțesc larg și fără mîneci, purtat peste celelalte haine, la slujbă. Mitropolitul în sfită de aur s-apleacă și apropie de buzele ei fripte lingurița cu grijanie. CARAGIALE, P. 117.
sfítă s. f., g.-d. art. sfítei; pl. sfíte
sfítă s. f., pl. sfíte
sfítă (-te), s. f. – Ornament la hainele preoțești. Sl. svita (Tiktin). Sec. XVIII.
felon n. vestmânt bisericesc (numit și sfită) în forma unui con trunchiat, ce preotul îmbracă la leturghie peste stihar. [Gr. mod. FELÓNI].
sfită f. felon. [Vechiu-rom. svită = slav. SVITA, veșmânt].
sfítă f. pl. e (vsl. svita). Vechĭ. Felon, veșmînt.
sfítă, sfite s. f. Veșmânt preoțesc larg și fără mâneci, care se poartă în timpul slujbei religioase peste stihar; felon. [Var.: svítă s. f.] – Din sl. svita.

sfită dex

Intrare: sfită
sfită substantiv feminin