Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru sfiiciune

SFIICI├ÜNE, sfiiciuni, s. f. (Rar) 1. Caracter, fel de a fi timid, ru╚Öinos, sfios. 2. Atitudine, comportare lipsit─â de ├«ndr─âzneal─â. [Pr.: sfi-i-] ÔÇô Sfii + suf. -ciune.
SFIICI├ÜNE, sfiiciuni, s. f. Caracter, fel de a fi timid, ru╚Öinos, sfios; atitudine, comportare lipsit─â de ├«ndr─âzneal─â; sfial─â. [Pr.: sfi-i-] ÔÇô Sfii + suf. -ciune.
SFIICI├ÜNE, sfiiciuni, s. f. Atitudine sfioas─â; sfial─â. Cu oarecare sfiiciune, Gheorghe Dima a ├«ncercat s─â intre ├«n vorb─â cu un unchie╚Ö negricios. GALAN, Z. R. 31. [Co╚Öbuc] zugr─âve╚Öte iubirea... altora. ╚śi aceasta nu din cauza sfiiciunii ÔÇô poetul numai sfios nu e. GHEREA, ST. CR. III 120. Atunci de sfiiciune mi-iese s├«ngele-n obraz. EMINESCU, O. I 80. ÔÖŽ (Rar) Persoan─â sfioas─â. Jup├«ni╚Ťa Maru╚Öca a lui Hudici e un fel de sfiiciune b─âlaie. SADOVEANU, F. J. 302.
sfiici├║ne (rar) (sfi-i-) s. f., g.-d. art. sfiici├║nii; (manifest─âri) pl. sfiici├║ni
sfiici├║ne s. f. (sil. sfi-i-), g.-d. art. sfiici├║nii; (manifest─âri) pl. sfiici├║ni
SFIICIÚNE s. 1. v. jenă. 2. v. rușine.
sfiiciune f. sfial─â: de sfiiciune ÔÇÖmi iese s├óngele ÔÇÖn obraz EM.
sfiic─ş├║ne f. (d. sfiicios). Sfial─â.
SFIICIUNE s. 1. jen─â, ru╚Öine, sfial─â, stinghereal─â, st├«njeneal─â, st├«njenire, (pop.) ru╚Öinare, (├«nv. ╚Öi reg.) ru╚Öin╚Ť─â, (├«nv.) stideal─â, stidin╚Ť─â, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. ru╚Öine, sfial─â, timiditate, (rar) sfiire, sfio╚Öenie, (├«nv.) sfiin╚Ť─â. (~ unui copil.)

Sfiiciune dex online | sinonim

Sfiiciune definitie

Intrare: sfiiciune
sfiiciune substantiv feminin
  • silabisire: sfi-i-