Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru sfielnic

SFI├ëLNIC, -─é, sfielnici, -ce, adj. Sfios. [Pr.: sfi-el-] ÔÇô Sfii + suf. -elnic.
SFI├ëLNIC, -─é, sfielnici, -ce, adj. Sfios. [Pr.: sfi-el-] ÔÇô Sfii + suf. -elnic.
SFI├ëLNIC, -─é, sfielnici, -e, adj. Sfios. (Adverbial) ├Änapoindu-mi cutia, ├«mi mul╚Ťumi cu privirea ocolit─â ├«n l─âturi, sfielnic. C. PETRESCU, S. 170. Cu t├«mpla culcat─â sfielnic pe um─ârul meu. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 191. (Fig.) Frunze tinere de carpen Caut─â spre ei sfielnic. CAMIL PETRESCU, V. 117.
sfi├ęlnic (sfi-el-) adj. m., pl. sfi├ęlnici; f. sfi├ęlnic─â, pl. sfi├ęlnice
sfi├ęlnic adj. m. (sil. sfi-el-), pl. sfi├ęlnici; f. sg. sfi├ęlnic─â, pl. sfi├ęlnice
SFIÉLNIC adj. v. rușinos, sfiicios, sfios, timid.
sfi├ęlnic, -─â adj. Lit. Sfi─şcios (VR. 1928, 2, 200).
sfielnic adj. v. RU╚śINOS. SFIICIOS. SFIOS. TIMID.

Sfielnic dex online | sinonim

Sfielnic definitie

Intrare: sfielnic
sfielnic adjectiv
  • silabisire: sfi-el-