Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sfida

SFID├ü, sfidez, vb. I. Tranz. A ├«nfrunta pe cineva cu dispre╚Ť, cu ostenta╚Ťie; a desfide. ÔÇô Din it. sfidare.
SFID├ü, sfidez, vb. I. Tranz. A ├«nfrunta pe cineva cu dispre╚Ť, cu ostenta╚Ťie; a desfide. ÔÇô Din it. sfidare.
SFID├ü, sfidez, vb. I. Tranz. A ├«nfrunta pe cineva sau ceva cu dispre╚Ť ╚Öi ├«n mod provocator; a desfide. ├Än aeru-mb─âtat, de roze sfidez atingerea durerii. MACEDONSKI, O. I 64.
sfidá (a ~) vb., ind. prez. 3 sfideáză
sfid├í vb., ind. prez. 1 sg. sfid├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. sfide├íz─â
SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.)
SFID├ü vb. I. tr. A ├«nfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispre╚Ť; a desfide. [< it. sfidare].
SFID├ü vb. tr. a ├«nfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispre╚Ť; a desfide. (< it. sfidare)
sfid├í (-d├ęz, -├ít), vb. ÔÇô A desfide. It. sfidare. ÔÇô Der. sfid─âtor, adj. (provocator).
A SFID├ü ~├ęz tranz. (persoane, lucruri) A ├«nfrunta cu dispre╚Ť (neglij├ónd pericolele); a desfide. /<it. sfidare
*sfid├ęz v. tr. (it. sfidare. V. desfid). Desfid, privesc pe cineva provocator chem├«ndu-l la lupt─â sa┼ş la ├«ntrecere dac─â-─ş d─â m├«na.
SFIDA vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.)

Sfida dex online | sinonim

Sfida definitie

Intrare: sfida
sfida verb grupa I conjugarea a II-a