sfidător definitie

10 definiții pentru sfidător

SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. – Sfida + suf. -ător.
SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. – Sfida + suf. -ător.
SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează, care înfruntă. Palate, temple, domuri sfidătoare, – din brațul nopții prind a se desface Și-n strai rozalb încep să se îmbrace În fața dimineții zîmbitoare. NECULUȚĂ, Ț. D. 17. ◊ (Adverbial) Ne-a privit sfidător, pe rînd, cu un fel de dispreț falnic. REBREANU, P. S. 17.
sfidătór adj. m., pl. sfidătóri; f. sg. și pl. sfidătoáre
sfidătór adj. m., pl. sfidătóri; f. sg. și pl. sfidătoáre
SFIDĂTÓR adj. 1. provocator. (Un gest ~.) 2. v. obraznic.
SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. Care sfidează. [< sfida + -(ă)tor].
SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. care sfidează. (< sfida + -tor)
SFIDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care sfidează; cu dispreț. /a (se) sfida + suf. ~tor
SFIDĂTOR adj. 1. provocator. (Un gest ~.) 2. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.)

sfidător dex

Intrare: sfidător
sfidător adjectiv