SFERT, sferturi,
s. n. 1. Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg; a patra parte dintr-un întreg; fârtai. ◊
Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părți) din întreg. ◊
Expr. Trei sferturi = poziție a capului intermediară între poziția din față și cea din profil.
2. (
Înv.) Dare în bani reprezentând a patra parte din bir, care era plătită de patru ori pe an. [
Var.: (
reg.)
șfert s. n.] – Din
sl. četvrŭtŭ. SFERT, sferturi,
s. n. 1. Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg; a patra parte dintr-un întreg; fîrtai. ◊
Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părți) din întreg. ◊
Expr. Trei sferturi = poziție a capului intermediară între poziția din față și cea din profil.
2. (
Înv.) Dare în bani reprezentând a patra parte din bir și plătibilă de patru ori pe an. [
Var.: (
reg.)
șfert s. n.] – Din
sl. četvrŭtŭ. SFERT, sferturi,
s. n. 1. (Urmat de determinări introduse prin
prep. «de» sau, rar, în genitiv și indicînd întregul în discuție) Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg (
v. pătrar); (sens curent) o parte dintr-un întreg împărțit în patru părți aproximativ egale. La noi mai mult de trei sferturi ale cetățenilor țării sînt țărani. SADOVEANU, E. 29. Constantin Lipan se instală cu precauție numai pe trei sferturi de scaun. C. PETRESCU, C. V. 184. Se mai scurse încă un sfert de oră. SAHIA, N. 81. Să-i dea cîte un sfert de pîine și cîte o cană de apă pe zi. ISPIRESCU, L. 134. ◊ Sfertul lunii = secera lunii,
v. seceră. Sfertul lunii se ridicase pe cerul curat ș-o adiere aducea miresme din grădinile înflorite. SADOVEANU, O. IV 365. ◊ (Subînțelegîndu-se «de kilogram» sau «de litru») Mușteriii cer o țuică, cer covrigi, îi ronțăie în dinți, cer sferturi de vin. STANCU, D. 18. Singur șeful mînca două feluri și bea un sfert de vin. PAS, Z. I 268. (Cu sensul sugerat de context) Cei doi mușterii... deșertau sferturile fără să schimbe un singur cuvînt. C. PETRESCU, A. 245. ◊ (Subînțelegîndu-se «de oră») Trenul sosește la unu și un sfert. ▭ Ciocanele bat sferturile, jumătățile și ceasurile. SADOVEANU, F. J. 518. ◊
Loc. adv. Pe sfert (sau
pe trei sferturi) = (cam) cît a patra parte (sau cît trei părți) din întreg. Șlepul era cufundat pe sfert în apă. DUMITRIU, N. 135. La comună leafa lui era pe sfert din cît îi oferea statul. REBREANU, I. 82. ◊
Expr. (În legătură cu poziția capului)
Trei sferturi = (poziție) între față și profil. Se privi în oglindă din față, din profil, din trei sferturi. C. PETRESCU, C. V. 167.
2. (Învechit) Trimestru financiar;
p. ext. dare plătită pe un trimestru. Ba, decît bacșiș, mai bine m-ai agiuta să-mi plătesc sfertu. ALECSANDRI, T. 1589. – Variantă: (
Mold.)
șfert (HASDEU, R. V. 127, ALECSANDRI, C. 23, KOGĂLNICEANU, S. 52)
s. n. sfert s. n.,
pl. sférturi
sfert s. n., pl. sférturi SFERT s. 1. pătrime, (înv. și pop.) pătrar, (Transilv. și Ban.) fârtai. (Un ~ dintr-un tot.) 2. (Transilv. și Mold.) sfârtai, (Ban. și Transilv.) sfârtar, (franțuzism înv.) cuart. (Un ~ de metru de...) 3. litră, (Transilv.) fârtai. (Un ~ de vin.) sfert (-turi), s. n. –
1. A patra parte, pătrime. –
2. Dare stabilită în 1739 și plătibilă în 4 sferturi; în realitate a fost mărită la 5 în 1741 și la 6 în 1774. –
Var. Mold. șfert.
Sl. četvrŭtŭ (CIhac, II, 387),
cf. ciosvîrtă. –
Der. sfîrteca (
var. sferteca, sfîrtica, sfărtica),
vb. (a sfîșia, a rupe în bucăți), pentru a cărui
comp. cf. sp. descuartizar (după Candrea, din
lat. *exfractĭcāre).
SFERT ~uri n. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în patru; a patra parte din ceva; pătrime. /<sl. țetvrutu sfert n.
1. a patra parte dintr’un tot: un sfert de ceas;
2. od. dare plătită la început trimestrial și ajunsă apoi ilimitată (până la 12 sferturi pe an);
3. fășie mare de pământ. [Vechiu-rom. și Mold.
cifert, șfert = slav. ČETVERTŬ].
sfert (vest) și
sfert (est) n., pl. urĭ (vsl. četvrŭtŭ, sfert [d. četverŭ, patru]; rut. čvertĭ, de unde s’a făcut cĭfert [cum se scria în vechime], apoĭ șfert, apoĭ sfert; rus. četvert, četverĭt. V.
sfîrtic, cĭocîrtesc, cîozvirtă, fîrtaĭ și
ferdelă). Pătrar, a patra parte: un sfert de ceas, de chilogram, de pîne. Un bir care se plătea odinioară pe un sfert de an și ajuns pe urmă ilimitat (pînă la 12 sferturĭ pe an). Fîșie mare de ogor.
SFERT s. 1. pătrime, (înv. și pop.) pătrar, (Transilv. și Ban.) fîrtai. (Un ~ dintr-un tot.) 2. (Transilv. și Mold.) sfîrtai, (Ban. și Transilv.) sfîrtar, (franțuzism înv.) cuart. (Un ~ de m de...) 3. litră, (Transilv.) fîrtai. (Un ~ de vin.) sfert de ton v. microinterval. doi ș’un sfert expr. (
pub.) U.M. 0215, serviciul de informații al Ministerului de Interne.
sfert, sferturi
s. n. (
tox.) doză obișnuită de heroină vândută pe stradă (aproximativ 0,25 grame).