SFEROMÉTRU, sferometre, s. n. Instrument de forma unui trepied cu un șurub central, folosit pentru măsurarea grosimilor mici sau a curburii suprafețelor sferice. – Din fr. sphéromètre.

SFEROMÉTRU, sferometre, s. n. Instrument de forma unui trepied cu un șurub central, folosit pentru măsurarea grosimilor mici sau a curburii suprafețelor sferice. – Din fr. sphéromètre.

SFEROMÉTRU, sferometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea precisă a grosimilor mici sau a curburii suprafețelor sferice.

sferométru (-me-tru) s. n., art. sferométrul; pl. sferométre

sferométru s. n. (sil. -tru), art. sferométrul; pl. sferométre

SFEROMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea curburii suprafețelor sferice. [< fr. sphéromètre, cf. gr. sphaira – sferă, metron – măsură].

SFEROMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea curburii suprafețelor sferice sau a grosimii pieselor mici. (< fr. sphéromètre)

SFEROMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea razei de curbură a unei suprafețe sferice. /<fr. sphérometre

*sferométru n., pl.e (d. sferă și metru). Instrument de măsurat curbura suprafețelor sferice.

SFERO- „sferă, glob; globular, globulos”. ◊ gr. sphaira „glob, sferă” > fr. sphéro-, it. sfero-, germ. sphäro- > rom. sfero-. □ ~campimetru (v. campi-, v. -metru1), s. n., instrument oftalmologic prevăzut cu cupolă, pentru măsurarea cîmpului vizual; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe sferice; ~cefal (v. -cefal), adj., cu capul globulos; ~cit (v. -cit), s. n., globul roșu cu diametrul redus; ~fachie (sferofakie) (v. -fachie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin sfericitatea cristalinului; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante cu fructificații globuloase; ~id (v. -id), s. n., corp asemănător cu o sferă, format prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale; ~lit (v. -lit1), s. n., agregat mineral de formă sferică; ~litic (v. -litic1), adj., (despre roci) care conține sferolite; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru determinarea curburii suprafețelor sferice; ~plast (v. -plast), s. n., celulă de formă sferică; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe globuloase; ~spor (v. -spor), s. m., grup de patru spori obligatorii, formați în sporange, la feoficee și rodoficee; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., zoosporange de formă sferică, prezent la peronosporacee; ~tecă (v. -tecă), s. f., corp sferic de fructificație, cu peridie uniloculară, prezent la ascomicete; ~zom (v. -zom), s. m., totalitatea microzomilor unei celule.