SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.

SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.

SFÉRIC, -Ă, sferici, -e, adj. De forma unei sfere.

sféric adj. m., pl. sférici; f. sférică, pl. sférice

sféric adj. m., pl. sférici; f. sg. sférică, pl. sférice

SFÉRIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneț. (Un cap ~.)

SFÉRIC, -Ă adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus, fr. sphérique].

SFÉRIC, -Ă adj. de forma unei sfere; rotund. (< fr. sphérique, lat. sphaericus)

SFÉRIC ~că (~ci, ~ce) Care are forma unei sfere; globular. Lentilă ~că. /<ngr. sphairikos, fr. sphérique, lat. sphaericus, germ. sphärisch

șféric adj. (reg.; despre ovăz) cu bobul mare.

sferic a. 1. rotund ca o sferă; 2. ce ține de o sferă.

*sféric, -ă adj. (vgr. sphairikós). De forma sfereĭ, ca globu: pămîntu nu e absolut sferic. V. tetraedru.

SFERIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneț. (Un cap ~.)