SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. – Cf. rus. svitok, bg. svităk.

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. – Cf. rus. svitok, bg. svităk.

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc cu care preotul stropește cu aghiasmă. Apoi, cu sfeștoc de busuioc legat cu beteală de aur, stropi cu apă sfințită. HOGAȘ, DR. II 62. Dă cuviosului un sfeștoc de busuioc proaspăt. NEGRUZZI, S. I 324.

sfeștóc s. n., pl. sfeștoáce

sfeștóc s. n., pl. sfeștoáce

SFEȘTÓC s. (BIS.) mătăuz, pămătuf. (~ pentru aghesmuit.)

SFEȘTÓC ~oáce n. bis. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu agheasmă în timpul slujbei religioase. /cf. rus. svitoc, bulg. svităk

sfeștoc n. mătăuz: un sfeștoc de busuioc proaspăt NEGR. [Tras din sfeștanie].

sfeștóc V. sfiștoc.

sfiștóc și fiștóc, sfeștóc și feștóc (Mold.) și sfitóc (Dor.) n., pl., oace (vsl. sŭvitŭkŭ și -okŭ, tom, secțiune, d. sŭviti, a învâlătuci; bg. svitŭk, sîrb. svitak, pachet; rus. svitok, sul de hîrtie, de unde rom. „sul, vălătuc, mănuchĭ, sfitoc”, infl. și de sfeștanie). Mătăuz, cĭurlez, pomătuf, buchețel de busuĭoc cu care se împrăștie agheazma. L. V. (după rus.). Vălătuc, sul.

SFEȘTOC s. (BIS.) mătăuz, pămătuf. (~ pentru aghesmuit.)