FÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.

SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. [Var.: (reg.) șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. švestinikŭ.

ȘFÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.

FÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.

SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. [Var.: (reg.) șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. sveštinikŭ.

ȘFÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.

SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport (cu un braț sau cu mai multe) pentru lumînări. V. candelabru. Zece sfeșnice de cîte cinci lumînări fiecare se înșirau pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 33. Luă un sfeșnic în mînă și... ieși din salon. DUMITRIU, N. 40. Lumînarea arde-n fundul sfeșnicului. CARAGIALE, O. II 15. – Pl. și: (rar, m.) sfeșnici (EMINESCU, O. I 88). – Variantă: féșnic (DELAVRANCEA, S. 109, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 132) s. n.

sféșnic s. n., pl. sféșnice

sféșnic s. n., pl. sféșnice

SFÉȘNIC s. (rar) feșnicar.

SFÉȘNIC s. v. opaiț.

SFÉȘNIC ~ce n. reg. Suport pentru lumânări. /<sl. svéštuiniku

sfeșnic n. unealtă de pus lumânări într’însa. [Vechiu-rom, sfeștnic = slav. SVIEȘTNIKŬ].

féșnic, V. sfeșnic.

sféșnic și féșnic n, pl. e (din maĭ vechiu sveștnic, vsl. svĭeštinikŭ, rus. svĭeštnik, id., d. svĭet, lumină, auroră, lume. V. sfetesc, feștilă). Unealtă în care se înțepenește lumînarea ca să stea vertical și să ardă. V. poponeț, policandru.

sfeșnic s. v. OPAIȚ.

SFEȘNIC s. (rar) feșnicar.

sféșnic, sfeșnice s. n. Suport special pentru lumânări. ♦ Obiect de cult folosit în biserică ca suport pentru lumânări, cu unul, două, trei sau șapte brațe (cel cu o lumânare simbolizează unitatea dumnezeirii, cel cu două cele două firi ale Mântuitorului, cel cu trei Sfânta Treime, iar cel cu șapte cele șapte daruri ale Sfântului Duh). [Var.: șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. švestĭnikŭ.