sfarogit definitie

16 definiții pentru sfarogit

SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. – Din sfarog.
SFAROGÍT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. (Pop.) Făcut sfarog, scorojit. – V. sfarogi.
SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. – Din sfarog.
SFAROGÍT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. (Pop.) Făcut sfarog, scorojit. – V. sfarogi.
SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. A se face sfarog, a se scoroji, a se usca tare. Săi, că se sfarogesc prunele de tot! CARAGIALE, O. I 343.
SFAROGÍT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. Făcut sfarog; scorojit, uscat. Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol și sfarogit, pipăia încetișor marginile învelitoarei, cu degetele-i subțiri și tremurătoare. VLAHUȚĂ, O. A. I 134. Se suie în pod și coboară de acolo un căpăstru, un frîu, un bici și o șea, toate colbăite, sfarogite și vechi ca pămîntul. CREANGĂ, P. 194. – Variantă: sfărogít, -ă (SADOVEANU, O. III 560) adj.
SFĂROGÍT, -Ă adj. v. sfarogit.
!sfarogí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfarogéște, imperf. 3 sg. se sfarogeá; conj. prez. 3 să se sfarogeáscă
sfarogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfarogésc, imperf. 3 sg. sfarogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfarogeáscă
SFAROGÍ vb. v. scoroji.
SFAROGÍT adj. v. scorojit.
A SE SFAROGÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante, obiecte etc.) A se preface în sfarog. 2) fig. A-și pierde vigoarea fizică. /Din sfarog
sfarogit a. Mold. 1. copt înnăbușit; 2. fig. uscat, sfrijit: un biciu și o șea colbăite, sfarogite CR.
sfarogésc v. tr. Prefac în sfarog. V. refl. Mă fac sfarog. V. scredesc.
sfarogi vb. v. SCOROJI.
sfarogit adj. v. SCOROJIT.

sfarogit dex

Intrare: sfarogi
sfarogi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: sfarogit
sfarogit
Intrare: sfărogit
sfărogit