Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru sfarogit

SFAROG├Ź, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. ÔÇô Din sfarog.
SFAROG├ŹT, -─é, sfarogi╚Ťi, -te, adj. (Pop.) F─âcut sfarog, scorojit. ÔÇô V. sfarogi.
SFAROG├Ź, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. ÔÇô Din sfarog.
SFAROG├ŹT, -─é, sfarogi╚Ťi, -te, adj. (Pop.) F─âcut sfarog, scorojit. ÔÇô V. sfarogi.
SFAROG├Ź, sfarogesc, vb. IV. Refl. A se face sfarog, a se scoroji, a se usca tare. S─âi, c─â se sfarogesc prunele de tot! CARAGIALE, O. I 343.
SFAROG├ŹT, -─é, sfarogi╚Ťi, -te, adj. F─âcut sfarog; scorojit, uscat. Din c├«nd ├«n c├«nd Radu, de╚Öteptat de tuse, ├«╚Öi scotea afar─â bra╚Ťul alb, gol ╚Öi sfarogit, pip─âia ├«nceti╚Öor marginile ├«nvelitoarei, cu degetele-i sub╚Ťiri ╚Öi tremur─âtoare. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 134. Se suie ├«n pod ╚Öi coboar─â de acolo un c─âp─âstru, un fr├«u, un bici ╚Öi o ╚Öea, toate colb─âite, sfarogite ╚Öi vechi ca p─âm├«ntul. CREANG─é, P. 194. ÔÇô Variant─â: sf─ârog├şt, -─â (SADOVEANU, O. III 560) adj.
SF─éROG├ŹT, -─é adj. v. sfarogit.
!sfarog├ş (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfarog├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se sfaroge├í; conj. prez. 3 s─â se sfaroge├ísc─â
sfarog├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sfarog├ęsc, imperf. 3 sg. sfaroge├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. sfaroge├ísc─â
SFAROG├Ź vb. v. scoroji.
SFAROG├ŹT adj. v. scorojit.
A SE SFAROG├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) (despre plante, obiecte etc.) A se preface ├«n sfarog. 2) fig. A-╚Öi pierde vigoarea fizic─â. /Din sfarog
sfarogit a. Mold. 1. copt înnăbușit; 2. fig. uscat, sfrijit: un biciu și o șea colbăite, sfarogite CR.
sfarog├ęsc v. tr. Prefac ├«n sfarog. V. refl. M─â fac sfarog. V. scredesc.
sfarogi vb. v. SCOROJI.
sfarogit adj. v. SCOROJIT.

Sfarogit dex online | sinonim

Sfarogit definitie

Intrare: sfarogi
sfarogi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: sfarogit
sfarogit
Intrare: sf─ârogit
sf─ârogit