SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. – Din sfarog.

SFAROGÍT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. (Pop.) Făcut sfarog, scorojit. – V. sfarogi.

SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. – Din sfarog.

SFAROGÍT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. (Pop.) Făcut sfarog, scorojit. – V. sfarogi.

SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. A se face sfarog, a se scoroji, a se usca tare. Săi, că se sfarogesc prunele de tot! CARAGIALE, O. I 343.

SFAROGÍT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. Făcut sfarog; scorojit, uscat. Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol și sfarogit, pipăia încetișor marginile învelitoarei, cu degetele-i subțiri și tremurătoare. VLAHUȚĂ, O. A. I 134. Se suie în pod și coboară de acolo un căpăstru, un frîu, un bici și o șea, toate colbăite, sfarogite și vechi ca pămîntul. CREANGĂ, P. 194. – Variantă: sfărogít, -ă (SADOVEANU, O. III 560) adj.

SFĂROGÍT, -Ă adj. v. sfarogit.

!sfarogí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfarogéște, imperf. 3 sg. se sfarogeá; conj. prez. 3 să se sfarogeáscă

sfarogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfarogésc, imperf. 3 sg. sfarogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfarogeáscă

SFAROGÍ vb. v. scoroji.

SFAROGÍT adj. v. scorojit.

A SE SFAROGÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante, obiecte etc.) A se preface în sfarog. 2) fig. A-și pierde vigoarea fizică. /Din sfarog

sfarogit a. Mold. 1. copt înnăbușit; 2. fig. uscat, sfrijit: un biciu și o șea colbăite, sfarogite CR.

sfarogésc v. tr. Prefac în sfarog. V. refl. Mă fac sfarog. V. scredesc.

sfarogi vb. v. SCOROJI.

sfarogit adj. v. SCOROJIT.