SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. – Din sfarog.

SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. – Din sfarog.

SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV. Refl. A se face sfarog, a se scoroji, a se usca tare. Săi, că se sfarogesc prunele de tot! CARAGIALE, O. I 343.

!sfarogí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfarogéște, imperf. 3 sg. se sfarogeá; conj. prez. 3 să se sfarogeáscă

sfarogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfarogésc, imperf. 3 sg. sfarogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfarogeáscă

SFAROGÍ vb. v. scoroji.

A SE SFAROGÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante, obiecte etc.) A se preface în sfarog. 2) fig. A-și pierde vigoarea fizică. /Din sfarog

sfarogésc v. tr. Prefac în sfarog. V. refl. Mă fac sfarog. V. scredesc.

sfarogi vb. v. SCOROJI.