sfătos definitie

10 definiții pentru sfătos

SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. – Sfat + suf. -os.
SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. – Sfat + suf. -os.
SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor. Ca și la Ipotești, Eminescu își căuta prietenii printre moșnegii sfătoși care povesteau. CĂLINESCU, E. 117. Luca Talabă, sfătos și cu energie strălucitoare pe fața-i încă tînără, îl opri. REBREANU, R. I 132. Vorbea cu... un copilandru dezghețat și sfătos. ISPIRESCU, L. 356. ◊ (Adverbial) Vorbea cu plăvanii sfătos, ca în bătătura lor de-acasă. C. PETRESCU, A. R. 7.
sfătós adj. m., pl. sfătóși; f. sfătoásă, pl. sfătoáse
sfătós adj. m., pl. sfătóși; f. sg. sfătoásă, pl. sfătoáse
SFĂTÓS adj. (reg.) opșegos. (Om ~.)
SFĂTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care dă sfaturi. 2) Căruia îi place să stea la sfat; care vorbește cu tâlc. /sfat + suf. ~os
sfătos a. 1. plin de sfaturi, vorbăreț: țăran sfătos; 2. fig inteligent, spiritual.
sfătós, -oásă adj. Pop. Fam. Bun de sfat, de vorbă, de taifas, de poveștĭ.
SFĂTOS adj. (reg.) opșegos. (Om ~.)

sfătos dex

Intrare: sfătos
sfătos adjectiv