sfătoșenie definitie

8 definiții pentru sfătoșenie

SFĂTOȘÉNIE s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. -enie.
SFĂTOȘÉNIE, sfătoșenii, s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. -enie.
SFĂTOȘÉNIE, sfătoșenii, s. f. Însușirea de a fi sfătos; comunicativitate. Un grup de tineri... se opri tot lîngă grupul lui moș Gheorghe, atrași de sfătoșenia lui. MIHALE, O. 520. Ce-o fi, om vedea, încheie cu sfătoșenie Tase chiristigiul. CAMIL PETRESCU, O. II 90.
sfătoșénie (-ni-e) s. f., art. sfătoșénia (-ni-a), g.-d. sfătoșénii, art. sfătoșéniei
sfătoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. sfătoșénia (sil. -ni-a), g.-d. sfătoșénii, art. sfătoșéniei; pl. sfătoșénii
SFĂTOȘÉNIE s. (rar) sfătoșie, (reg.) ocoșag. (~ unui bătrân.)
sfătoșíe f. Pop. Fam. Calitatea de a fi sfătos. – Și -șénie.
SFĂTOȘENIE s. (rar) sfătoșie, (reg.) ocoșag. (~ unui bătrîn.)

sfătoșenie dex

Intrare: sfătoșenie
sfătoșenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e