SFĂNȚUÍCĂ, sfănțuici, s. f. (Înv.) Sfănțoaică. – Sfanț + suf. -uică.

SFĂNȚÚICĂ, sfănțuici, s. f. (Înv.) Sfănțoaică. – Sfanț + suf. -uică.

SFĂNȚÚICĂ, sfănțuici, s. f. (Învechit) Sfănțoaică. Fratele mortului... dezlega la gură sacul cu sfănțuici. MACEDONSKI, O. III 101.

sfănțúică (înv.) s. f., g.-d. art. sfănțúicii; pl. sfănțúici

sfănțúică s. f., g.-d. art. sfănțúicii; pl. sfănțúici

SFĂNȚÚICĂ s. sfănțoaică. (~ valora o jumătate de sfanț.)

SFĂNȚUICĂ s. sfănțoaică. (~ valora o jumătate de sfanț.)