sfănțuială definitie

9 definiții pentru sfănțuială

SFĂNȚUIÁLĂ, sfănțuieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei. – Sfănțui + suf. -eală.
SFĂNȚUIÁLĂ, sfănțuieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei. – Sfănțui + suf. -eală.
SFĂNȚUIÁLĂ, sfănțuieli, s. f. (Familiar) Acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei; dare sau luare de mită; corupere. Judecă don premar Mai strașnic ca un jandar... Căci îi cere sfănțuială Și-n cap cîte-o miruială. ȘEZ. XII 35.
sfănțuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. sfănțuiélii; pl. sfănțuiéli
sfănțuiálă s. f., g.-d. art. sfănțuiélii; pl. sfănțuiéli
SFĂNȚUIÁLĂ s. v. mită, mituială, mituire, șperț, șperțuială.
sfănțuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a sfănțuĭ.
sfănțuia s. v. MITĂ. MITUIALĂ. MITUIRE. ȘPERȚ. ȘPERȚUIALĂ.
sfănțuială, sfănțuieli s. f. 1. mituire 2. acceptare de mită

sfănțuială dex

Intrare: sfănțuială
sfănțuială substantiv feminin