sfârnar definitie

11 definiții pentru sfârnar

SFÂRNÁR, sfârnari, s. m. (Rar) Negustor (de vite). – Et. nec.
SFÂRNÁR, sfârnari, s. m. (Rar) Negustor (de vite). – Et. nec.
SFÎRNÁR, sfîrnari, s. m. (Astăzi rar) Negustor (de vite și de alte mărfuri). Cămătari și sfîrnari foarte avuți. BĂLCESCU, O. II 224.
sfârnár (rar) s. m., pl. sfârnári
sfârnár s. m., pl. sfârnári
SFÂRNÁR s. v. comerciant, geambaș, negustor.
sfîrnár (-ri), s. m. – Comerciant. – Var. sfirnariu. Origine necunoscută. Legătura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. în contra Rosetti, I, 161), nu pare probabilă; explicație pornind de la sfîrlă nu este clară. Ar putea avea o legătură cu sl. (bg.) svarati „a amăgi”, căci se folosește în general cu nuanța de „negustor fără scrupule”. – Der. sfîrnărie, s. f. (comerț, negoț). Mai ales în Trans.
sfârnár, sfârnári, s.m. (înv. și reg.) 1. negustor de vite; geambaș; negustor de mărunțișuri. 2. om murdar; om lipsit de omenie.
sfârnar m. negustor de mărunțișuri: sfârnari foarte avuți BĂLC. [Origină necunoscută].
sfîrnár m. (rudă cu sfîrlă, sfîrlac). Vechĭ. Negustor, traficant. Fig. Șarlatan. V. geambaș.
sfîrnar s. v. COMERCIANT. GEAMBAȘ. NEGUSTOR.

sfârnar dex

Intrare: sfârnar
sfârnar substantiv masculin