sfârlă definitie

12 definiții pentru sfârlă

SFẤRLĂ, sfârle, s. f. (Reg.) 1. Bobârnac. 2. Bot, rât. – Et. nec.
SFẤRLĂ, sfârle, s. f. (Reg.) 1. Bobârnac. 2. Bot, rât. – Et. nec.
SFÎ́RLĂ, sfîrle, s. f. 1. Bobîrnac. Eu, om al dracului! Dau o sfîrlă în cozoroc, îmi pun mînile în șolduri, mă dau pe spate și răcnesc cît pot. SADOVEANU, O. VI 298. Zoe îi hohotea în nas, cînd trecea pe dinaintea lui îi arunca o sfîrlă în batjocoră. C. PETRESCU, Î. II 227. 2. (Regional) Gură, bot, rît. [Pe porci] i-am văzut cu capetele ridicate, cu urechile lor ascuțite, ciulite, și întorcîndu-se cu sfîrlele unul cătră altul. SADOVEANU, O. V 458.
sfấrlă (reg.) s. f., g.-d. art. sfấrlei; pl. sfấrle
sfârlă s. f., g.-d. art. sfârlei; pl. sfârle
SFÂRLĂ s. v. bobârnac, bot, câră, prâsnel, rât, sfârlează, titirez.
SFÂRLĂ ~e f. Lovitură dată cu degetul (mai ales cu cel mijlociu) îndoit și sprijinit de cel mare și apoi eliberat brusc; bobârnac. /cf. sfâr, a azvârli
sfârlă, sfârle, s.f. (reg.) 1. bobârnac. 2. bot, rât. 3. (peior.) gură. 4. (înv. și reg.) jucărie mică de copii care se învârtește pe o suprafață plană; sfârlează, titirez, prâsnel. 5. (pop.) femeie slabă și iute în mișcări. 6. (reg.) obiect de dimensiuni reduse. 7. (reg.) băț prevăzut cu două găuri și cu o sfoară, care se fixează în buza unui cal, ca să nu se miște la potcovit. 8. (reg.) colibă din lemn într-o pădure. 9. (reg.) peștișor de râu; zvârlugă.
sfârlă f. bobârnac. [Abstras din *fârli, asvârli = bulg. FĂRLITI, a asvârli: lit. (lovitură) dată repede].
sfî́rlă f., pl. e (din zvîrl. Cp. și cu cr. zverčka, id. V. sfîrlează). Est. Bobîrnac.
sfîrlă s. v. BOBÎRNAC. BOT. CÎRĂ. PRÎSNEL. RÎT. SFÎRLEAZĂ. TITIREZ.
sfấrlă, sfârle, s.f. – (reg.) Titirez, sfârlează, jucărie pentru copii. – Et. nec. (DEX); cf. sfâr (MDA).

sfârlă dex

Intrare: sfârlă
sfârlă substantiv feminin