sfârâitură definitie

8 definiții pentru sfârâitură

SFÂRÂITÚRĂ, sfârâituri, s. f. Sfârâit. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tură.
SFÂRÂITÚRĂ, sfârâituri, s. f. Sfârâit. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tură.
SFÎRÎITÚRĂ, sfîrîituri, s. f. Sfîrîială. Trei picături... care să vor pica pă foc și să vor aprinde fără sfîrîitură. PISCUPESCU, O. 307.
sfârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. sfârâitúrii; pl. sfârâitúri
sfârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. sfârâitúrii; pl. sfârâitúri
SFÂRÂITÚRĂ s. v. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat.
sfîrîĭálă f., pl. ĭelĭ, și sfîrîitúră f., pl. ĭ. Zgomot sfîrîit: se auzeaŭ sfîrîiturile fripturiĭ pe grătar.
sfîrîitu s. v. BĂTAIE. FÎLFÎIALĂ. FÎLFÎIRE. FÎLFÎIT. FÎLFÎITURĂ. FLUTURARE. FLUTURAT.

sfârâitură dex

Intrare: sfârâitură
sfârâitură substantiv feminin
  • silabisire: -râ-i-