sfârâitoare definitie

16 definiții pentru sfârâitoare

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârăitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbâmâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.
SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.
SFÎRÎITOÁRE, sfîrîitori, s. f. Jucărie de copii făcută de obicei dintr-o șindrilă subțire legată de o sfoară și care, învîrtită repede, produce un zbîrnîit. ◊ Fig. [Țăranii] sînt de multe ori o sfîrîitoare care se-nvîrtește după placul dregătorilor. ISPIRESCU, la TDRG.
SFÎRÎITÓR, -OÁRE, sfîrîitori, -oare, adj. Care sfîrîie. A adus friptura sfîrîitoare într-o strachină. SADOVEANU, P. S. 51.
sfârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. sfârâitórii; pl. sfârâitóri
sfârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. sfârâitóri; f. sg. și pl. sfârâitoáre
sfârâitoáre s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. sfârâitórii; pl. sfârâitóri
sfârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. sfârâitóri; f. sg. si pl. sfârâitoáre
SFÂRÂITOÁRE s. bâzâitoare, (reg.) sfârâiac, stârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)
SFÂRÂITOÁRE s. v. morișcă.
SFÂRÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care sfârâie; care produce sfârâituri. [Sil. -râ-i-] /a sfârâi + suf. ~tor
sfărăitoare f. jucărie ce face sgomot învârtindu-se.
cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c’o singură mîna agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor.
sfîrîitoáre f., pl. orĭ (d. sfîrîĭ). Cîrîitoare.
sfîrîitoare s. v. MORIȘCĂ.
SFÎRÎITOARE s. bîzîitoare, (reg.) sfîrîiac, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.)

sfârâitoare dex

Intrare: sfârâitor
sfârâitor adjectiv
  • silabisire: -râ-i-
Intrare: sfârâitoare
sfârâitoare substantiv feminin
  • silabisire: -râ-i-