sfântuleț definitie

9 definiții pentru sfântuleț

SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț.
SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț.
SFÎNTULÉȚ, sfîntuleți, s. m. (Popular) Diminutiv al lui sfînt (1). A fost odată de mult... de cînd umbla dumnezeu sfîntulețu pe pămînt. I. CR. II 114. Dumnezău, sfîntulețul, a și priceput gîndul dracilor. ȘEZ. III 76. – Variantă: sîntuleț (ISPIRESCU, L. 47) s. m.
sfântuléț s. m., pl. sfântuléți
sfântuléț s. m., pl. sfântuléți
SFÂNTULÉȚ s. (BIS.) sfințișor, (pop.) sântuleț.
sfântuléț, sfântuléți, s.m. (pop.) 1. sfințișor. 2. om fățarnic.
sfântuleț m. fățarnic. [Cf. sub raportul sensului, it. santone].
SFÎNTULEȚ s. (BIS.) sfințișor, (pop.) sîntuleț.

sfântuleț dex

Intrare: sfântuleț
sfântuleț substantiv masculin