SFÂRTECÁ, sfấrtec, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârticá vb. I] – Lat. *exfracticare (<fractus).

SFÂRTICÁ vb. I v. sfârteca.

SFÂRTECÁ vb. I v. sfârtica.

SFÂRTICÁ, sfấrtic, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârtecá vb. I] – Lat. *exfracticare (< fractus).

SFÎRTECÁ vb. I v. sfîrtica.

SFÎRTICÁ, sfî́rtic, vb. I. Tranz. A sfîșia, a rupe în bucăți. Aștepta înadins să-l atingă barem cu un deget, ca să-l poată apoi sfîrtica în bucățele. REBREANU, I. 28. Unde mi se pun amîndoi bețivii pe el și dă-i! dă-i! pănă-i sfîrticară toate hainele. RETEGANUL, P. IV 24. Lupul, văzînd un flăcău, îl sfîrtică. ȘEZ. V 158. ◊ Fig. Trîmbița sfîrtica aerul cu o insistență parc-ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. REBREANU, R. II 256. ♦ Fig. A critica aspru. Îndată tăbărîră asupra părintelui Dumitru, sfîrticîndu-l în toate felurile. SADOVEANU, la TDRG. – Variante: sferticá (VLAHUȚĂ, R. P. 44), sfîrtecá (C. PETRESCU, A. R. 58, REBREANU, R. II 42) vb. I.

!sfârtecá (a ~) vb., ind. prez. 3 sfấrtecă

sfârticá vb., ind. prez. 1 sg. sfârtic, 3 sg. și pl. sfârtică

SFÂRTECÁ vb. 1. a ciopârți, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. a sfâșia, (înv. și reg.) a murseca. (L-au ~ animalele sălbatice.) 3. a sfâșia, (înv. și reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.)

A SFÂRTÍCA sfârtic tranz. A rupe în bucăți (cu mâinile, cu dinții, cu colții, cu ghearele etc.); a sfâșia. /Orig. nec.

sfârticà v. Mold. 1. a sfâșia, a rupe în bucăți: buzduganul sfârticat POP.; 2. fig. întrerupt: o noapte sfârticată EM. [Tras din sfert].

sfîrtíc, a -á v. tr. (d. sfert, vsl. četvrŭtŭ). Rup în bucăți, sfîrșiĭ: lupu a sfîrticat oaĭa. – Și sfértic. În Suc. șfértic: reviste crîmpotite și cărți șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Vechĭ și Maram. spărtic (după parte). V. spîrcuĭ.

SFÎRTECA vb. 1. a ciopîrți, a sfîșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crîmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocîrti, (prin Mold.) a cîrnosi, (prin Ban.) a cîrti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. a sfîșia, (înv. și reg.) a murseca. (L-au ~ animalele sălbatice.) 3. a sfîșia, (înv. și reg.) a spîrcui. (L-au ~ cu săbiile.)

sfârtecá, sfârtec, (sfârtica), vb. tranz. – A ciopârți, a sfâșia. – Et. nec. (MDA); lat. *exfracticare (< fractus) (DEX).