SFÂRLOGÍ, sfârlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se scoroji, a se sbârci. – Din sfârloagă.[1]

SFÂRLOGÍ, sfârlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se scoroji, a se zbârci. – Din sfârloagă.

SFÎRLOGÍ, sfîrlogesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vigoarea, vlaga, a se usca, a se chirci. În vara aceea s-a sfîrlogit iarba, dogorită de-o arșiță uscată. C. PETRESCU, R. DR. 150. ◊ Fig. Lipan se sfîrlogea pe banchetă, căutînd un pretext să evadeze pe culoar. C. PETRESCU, C. V. 15.

!sfârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfârlogéște, imperf. 3 sg. se sfârlogeá; conj. prez. 3 să se sfârlogeáscă

sfârlogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfârlogésc, imperf. 3 sg. sfârlogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfârlogeáscă