sfârloagă definitie

8 definiții pentru sfârloagă

SFÂRLOÁGĂ, sfârloage, s. f. (Reg.) încălțăminte proastă, ruptă. – Et. nec.
SFÂRLOÁGĂ, sfârloage, s. f. (Reg.) Încălțăminte proastă, ruptă. – Et. nec.
SFÎRLOÁGĂ, șfîrloage, s. f. (Mai ales la pl.) Încălțăminte proastă, stricată, ruptă. Nu ți-e destul că m-ai amețit puindu-ți sfîrloagele pe calup, trăgîndu-le la șan și ungîndu-le aici pe cuptor, la nasul mieu, în toate diminețile? CREANGĂ, A. 106.
sfârloágă (reg.) s. f., g.-d. art. sfârloágei; pl. sfârloáge
sfârloágă s. f., g.-d. art. sfârloágei; pl. sfârloáge
sfârloágă, sfârloáge, s.f. 1. (pop.) încălțăminte proastă, ruptă, uzată; cizmă sau opincă veche. 2. (pop.) piele veche, uscată și răsucită. 3. (reg.; la pl.) bucăți, sfârcuri.
sfârloagă f. pl. Mold. cisme proaste: puindu-ți sfârloagele pe calup CR. [Banat: opincă ruptă și om scăpătat; origină necunoscută].
sfîrloágă f., pl. e (rudă cu sfîrlă, zvîrl, adică „de azvîrlit, de lepădat”). Est. Iron. Scroambă. Olt. Ban. Bucată sfîșiată (de ex. din niște oĭ sfîșiate de lup, o opincă ruptă ș.a.) Fig. Iron. Om scăpătat.

sfârloagă dex

Intrare: sfârloagă
sfârloagă substantiv feminin