SFÂRLEÁZĂ, sfârleze, s. f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ Fig. Persoană vioaie și harnică. 2. Capătul de jos al fusului, a cărui formă (conică) face ca acesta să se învârtească mai ușor; prâsnel. 3. Placă metalică fixată pe o axă de lemn, care se așază la țară pe acoperișul caselor, pentru a arăta direcția vântului. – Sfârlă + suf. -ează.

SFÂRLEÁZĂ, sfârleze, s. f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ Fig. Persoană vioaie și harnică. 2. Capătul de jos al fusului, a cărui formă (conică) face ca acesta să se învârtească mai ușor; prâsnel. 3. Placă metalică fixată pe o axă de lemn, care se așază la țară pe acoperișul caselor, pentru a arăta direcția vântului. – Sfârlă + suf. -ează.

SFÎRLEÁZĂ, sfîrleze, s. f. 1. Rotiță de lemn găurită la mijloc, fixată la capătul de jos al fusului, pentru ca acesta să se învîrtească mai ușor; prîsnel, titirez. [Fusul] are un titirez sau sfîrlează... care prin greutatea ei face să se învîrtească mai ușor. PAMFILE, I. C. 11. ◊ (În comparații, în legătură cu verbe de mișcare, sugerînd ideea de iuțeală) Umbla repede în toate părțile, ca o sfîrlează. SADOVEANU, O. VI 245. Fetele alergau și zoreau ca sfîrlezele. REBREANU, R. I 160. Trebuie un băiat iute spirt. Să umble ca sfîrleaza. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 63. 2. Jucărie de copil; titirez, prîsnel. 3. Placă metalică fixată pe o axă de lemn care se așază la țară pe acoperișul caselor, pentru a arăta direcția vîntului; morișcă de vînt.

sfârleáză s. f., g.-d. art. sfârlézei; pl. sfârléze

sfârleáză s. f., g.-d. art. sfârlézei; pl. sfârléze

SFÂRLEÁZĂ s. 1. v. titirez. 2. v. prâsnel.

SFÂRLEÁZĂ s. v. depănătoare, morișcă, vârtelniță, zbârnâitoare.

SFÂRLEÁZĂ ~éze f. 1) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors (care înlesnește rotirea acestuia); prâsnel; titirez. 2) Jucărie în formă de con cu vârf ascuțit care, fiind răsucită și lăsată să cadă pe o suprafață plană, își continuă mișcarea de rotație, păstrându-și astfel echilibrul; titirez; prâsnel. ◊ Iute ca o ~ a) foarte iute și harnic; b) care nu are nici un pic de astâmpăr. 3) Instrument meteorologic primitiv care indică direcția vântului; morișcă de vânt; giruetă. 4) fig. Persoană vioaie și sprintenă. /sfârlă + suf. ~ează

sfârlează f. bucată de lemn sau metal, străbătut de un bețișor, ce face să se învârtească în loc. [Diminutiv din sfârlă, cu sensul primitiv de dătătură repede].

sfîrleáză f., pl. eze (d. sfîrlă, ca spătează d. spată, saŭ d. sfîr cu sufixu -lează -lez, -rez, ca coglează, curculez, titirez; ngr. fúrla, fúrlos, svúrlos, svúrnos, svúros, svúra, titirez, sfîrlează). Titirez. Săgeată prinsă la mijloc în vîrfu unuĭ băț și lăsată așa în cit să-șĭ îndrepte vîrfu după cum bate vîntu. Fig. Persoană vioaĭe și harnică. V. zmîc și sfor.

sfîrlează s. v. DEPĂNĂTOARE. MORIȘCĂ. VÎRTELNIȚĂ. ZBÎRNÎITOARE.

SFÎRLEAZĂ s. 1. prîsnel, titirez, (înv. și reg.) sfîrlă. (~ cu care se joacă copiii.) 2. prisnar, prîsnel, titirez, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.)