5 definiții pentru sfârcui
SFÂRCUÍ, sfấrcui,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. –
Sfârc +
suf. -ui.
SFÂRCUÍ, sfấrcui,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. –
Sfârc +
suf. -ui.
SFÎRCUÍ, sfî́rcui,
vb. IV.
Tranz. A plesni cu sfîrcul biciului. Tătarii începeau a mîna pe cei prinși, a-i sfîrcui ș-a-i împunge. SADOVEANU, O. VII 15. O sfîrcui peste piept. SANDU-ALDEA, U. P. 89.
sfârcuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. sfấrcui, 3 sfấrcuie,
imperf. 3
sg. sfârcuiá;
conj. prez. 3 să sfấrcuie
sfârcuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfârcui, 3 sg. și pl. sfârcuie, imperf. 3 sg. sfârcuiá Sfârcui dex online | sinonim
Sfârcui definitie
Intrare: sfârcui
sfârcui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a