SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârăitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbâmâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.

SFÎRÎITÓR, -OÁRE, sfîrîitori, -oare, adj. Care sfîrîie. A adus friptura sfîrîitoare într-o strachină. SADOVEANU, P. S. 51.

sfârâitór (-râ-i-) adj. m., pl. sfârâitóri; f. sg. și pl. sfârâitoáre

sfârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. sfârâitóri; f. sg. si pl. sfârâitoáre

SFÂRÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care sfârâie; care produce sfârâituri. [Sil. -râ-i-] /a sfârâi + suf. ~tor