SFÂȘIETÓR, -OÁRE, sfâșietori, -oare, adj. Care sfâșie, care rupe în bucăți. ♦ Fig. Foarte trist; dureros, jalnic. [Pr.: -și-e-. – Var.: sfâșiitór, -oáre adj.] – Sfâșia + suf. -tor.

SFÂȘIITÓR, -OARE adj. v. sfâșietor.

SFÂȘIETÓR, -OÁRE, sfâșietori, -oare, adj. Care sfâșie, care rupe în bucăți. ♦ Fig. Foarte trist; dureros, jalnic. [Pr.: -și-e-. – Var.: sfâșiitór, -oáre adj.] – Sfâșia + suf. -tor.

SFÂȘIITÓR, -OÁRE adj. v. sfâșietor.

SFÎȘIETÓR, -OÁRE, sfîșietori, -oare, adj. (Și în forma sfîșiitor) Care sfîșie, rupe în bucăți, sfîrtică. Cînd să înfigă ghearele sale cele sfîșiitoare, fata dete călcîie calului, și unde se repezi asupra lupului cu paloșul în mînă, de să-l facă mici fărîmi. ISPIRESCU, L. 17. ♦ Fig. Care sfîșie inima cuiva; p. ext. dureros, jalnic. Dinăuntrul ferăstrăului se ridică țipetele sfîșietoare ale brazilor. BOGZA, C. O. 128. E atîta întuneric și neliniște în sufletul lui Dragomir vinovatul și atîta sfîșietoare amărăciune în ocnașul nebun. SADOVEANU, E. 147. Și cînd nimic nu se mai desluși în zare, o apucă pe fată un plîns sfîșietor. BART, E. 237. De sub nori negri de fum zbucnesc lungi, sfîșietoare țipete de groază și de jale. VLAHUȚĂ, R. P. 35. ◊ (Adverbial, înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. «de», le intensifică sensul) Era o scrisoare lungă și sfîșietor de tristă. VLAHUȚĂ, O. A. 125. – Variantă: sfîșiitór, -oáre adj.

SFÎȘIITÓR, -OÁRE adj. v. sfîșietor.

sfâșietór (-și-e-) adj. m., pl. sfâșietóri; f. sg. și pl. sfâșietoáre

sfâșietór adj. m. (sil. -și-e-), pl. sfâșietóri; f. sg. și pl. sfâșietoáre

SFÂȘIETÓR adj., adv. 1. adj. jalnic, tânguios, tânguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plânsete ~oare.) 2. adj. copleșitor, covârșitor. (O impresie ~oare.) 3. adv. excepțional, extraordinar, grozav, nemaipomenit. (O melodie ~ de tristă.)

sfâșietor a. care sfâșie sufletul.

sfîșietór, -oáre adj. (d. sfîrșit). Care sfîșie: durere sfîșietoare. Adv. A plînge sfîșietor.

SFÎȘIETOR adj., adv. 1. adj. jalnic, tînguios, tînguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plînsete ~.) 2. adj. copleșitor, covîrșitor. (O impresie ~.) 3. adv. excepțional, extraordinar, grozav, nemaipomenit. (O melodie ~ de tristă.)