Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru sever

SEV├ëR, -─é, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judec─â ╚Öi pedepse╚Öte f─âr─â indulgen╚Ť─â; exigent, preten╚Ťios, riguros. Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstan╚Ťe atenuante; rigid. Lege sever─â. ÔÖŽ (Despre aspectul, expresia, manifest─ârile oamenilor) Lipsit de bl├ónde╚Ťe, aspru, grav. ÔÖŽ P. ext. Solemn. 2. F─âr─â multe ornamente; sobru, auster. ÔÇô Din fr. s├ęv├Ęre, lat. severus.
╚ś├ëVER, ╚Öevere, s. n. Unealt─â ├«n form─â de disc, cremalier─â sau melc, confec╚Ťionat─â din o╚Ťel aliat, folosit─â pentru ╚Öeveruire. ÔÇô Din rus. ╚Öever, engl. shaver.
SEV├ëR, -─é, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judec─â ╚Öi pedepse╚Öte f─âr─â indulgen╚Ť─â; exigent, preten╚Ťios, riguros. ÔÖŽ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstan╚Ťe atenuante; rigid. Lege sever─â. ÔÖŽ (Despre aspectul, expresia, manifest─ârile oamenilor) Lipsit de bl├ónde╚Ťe, aspru, grav. ÔÖŽ P. ext. Solemn. 2. F─âr─â multe ornamente; sobru, auster. ÔÇô Din fr. s├ęv├Ęre, lat. severus.
╚ś├ëVER, ╚Öevere, s. n. Unealt─â ├«n form─â de disc, cremalier─â sau melc, confec╚Ťionat─â din o╚Ťel aliat, folosit─â pentru ╚Öeveruire. ÔÇô Din rus. ╚Öever, engl. shaver.
SEV├ëR, -─é, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care judec─â ╚Öi pedepse╚Öte f─âr─â indulgen╚Ť─â, care cere ├«ndeplinirea cu stricte╚Ťe a obliga╚Ťiilor; exigent, preten╚Ťios, riguros, stra╚Önic. Eram... st─âp├«nit de o salutar─â team─â fa╚Ť─â de severul mo╚Öneag de pe catedr─â, dasc─âlul meu de latine╚Öte. GALACTION, O. I 57. Din prag sim╚Ťeai c─â intri ├«n locuin╚Ťa unui om sever. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 83. ÔŚŐ (Adverbial) ╚śeful (sever): Ce pofte╚Öti d-ta? SEBASTIAN, T. 189. Miron Iuga o ascult─â pu╚Ťin cu ochii mari ╚Öi pe urm─â o opri, sever. REBREANU, R. I 254. ÔÖŽ Care exprim─â severitate, lipsit de bl├«nde╚Ťe, grav; p. ext. solemn. Chelnerul a╚Ötepta ├«nclinat de mijloc, cu fa╚Ťa ras─â, neclintit─â ╚Öi sever─â. C. PETRESCU, ├Ä. I 5. 2. (Despre no╚Ťiuni abstracte) Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu recunoa╚Öte circumstan╚Ťe atenuante; aspru, rigid.A stat ├«nchis doi ani la o m─ân─âstire, Plumbuita, ├«n condi╚Ťii extrem de severe ╚Öi de mizerie. SADOVEANU, E. 49. Ordine superioare, severe ca toate ordinele superioare, impuneau m─âsuri extreme. BR─éESCU, V. A. 95. 3. Sobru, auster. Arhitectur─â sever─â.
sev├ęr adj. m., pl. sev├ęri; f. sev├ęr─â, pl. sev├ęre
╚Ö├ęver s. n., pl. ╚Ö├ęvere
sev├ęr adj. m., pl. sev├ęri; f. sg. sev├ęr─â, pl. sev├ęre
╚Ö├ęver s. n., pl. ╚Ö├ęvere
SEV├ëR adj. 1. v. exigent. 2. v. aspru. 3. v. riguros. 4. v. auster. 5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumuse╚Ťe ~; linii ~ ale fe╚Ťii.)
SEVÉR adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.
SÉVER s. v. miazănoapte, nord.
Sever Ôëá bl├ónd, indulgent
SEV├ëR, -─é adj. 1. Aspru, lipsit de bl├ónde╚Ťe; grav. ÔÖŽ Preten╚Ťios; stra╚Önic, riguros. 2. Rigid, aspru, serios. 3. Lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. [< fr. s├ęv├Ęre, it. severo, lat. severus].
╚ś├ëVER s.n. (Tehn.) Unealt─â a╚Öchietoare pentru supernetezirea ro╚Ťilor din╚Ťate. [< engl. shaver].
SEV├ëR, -─é ASPRU, LIPSIT DE BL├éNDE╚ÜE; grav. ÔŚŐ exigent, preten╚Ťios; stra╚Önic, riguros. 2. rigid, serios, solemn. 3. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. (< fr. s├ęv├Ęre, lat. severus)
╚ś├ëVER s. n. unealt─â a╚Öchietoare de o╚Ťel folosit─â pentru ╚Öeveruire, pentru supernetezirea ro╚Ťilor din╚Ťate. (< rus. ╚Öever, engl. shaver)
SEV├ëR ~─â (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se caracterizeaz─â prin lips─â de indulgen╚Ť─â; f─âr─â indulgen╚Ť─â; exigent; aspru; dur. 2) ╚Öi adverbial (despre manifest─âri ale persoanelor) Care v─âde╚Öte ne├«nduplecare; exigent; auster; dur; aspru. 3) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite. 4) (despre prescrip╚Ťii, reguli, legi) Care este ├«n conformitate cu anumite prevederi; rigid; strict. 5) Care se impune prin gravitate; cuprins de seriozitate; grav; serios. Aspect ~. 6) Care con╚Ťine strictul necesar de ornamente; sobru; auster. Stil ~. Arhitectur─â ~─â. /<fr. s├ęv├Ęre, lat. severus
╚ś├ëVER ~e n. Unealt─â ├«n form─â de disc, confec╚Ťionat─â din o╚Ťel ╚Öi folosit─â pentru netezirea din╚Ťilor la ro╚Ťile din╚Ťate. /<rus. ╚Öever, engl. shaver
s├ęver s.n. sg. (├«nv.) 1. nord, septentrion. 2. nume de v├ónt care bate dinspre nord.
Alexandru (Sever) m. ├«mp─ârat roman, just ╚Öi virtuos, fu ucis de solda╚Ťi din cauza severit─â╚Ťii sale (235).
Septimiu-Sever m. ├«mp─ârat roman, p─ârintele lui Caracalla, b─âtu pe Par╚Ťi, coprinse Babilonul, Seleucia, etc. (193-200).
sever a. 1. stra╚Önic, care cere o extrem─â regularitate, pu╚Ťin dispus la indulgen╚Ť─â: legislator sever, lege sever─â; 2. f─âr─â ornamente: arhitectur─â sever─â; 3. fig. care denot─â rigoarea: o privire sever─â. ÔĽĹ n. ceeace este sever.
Sever m. V. Septimiu și Alexandru.
s├ęver n., pl. e (vsl. s─şever┼ş). L. V. Nord. V├«nt de nord.
*sev├ęr, -─â adj. (lat. severus. V. perseverez). Aspru, riguros, f─âr─â indulgent─â: judec─âtor, examin sever. Care exprim─â severitate: privire sever─â. Aspru, auster, serios: moravuri severe. F─âr─â multe ornamente: arhitectur─â sever─â. Adv. ├Än mod sever.
sever s. v. MIAZ─éNOAPTE. NORD.
sever adj. v. GRAV. GREU. MALIGN. PERICULOS. PRIMEJDIOS. SERIOS.
SEVER adj. 1. exigent, preten╚Ťios, riguros, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. aspru, drastic,. (fig.) dur. (O pedeaps─â ~.) 3. aspru, riguros, stra╚Önic, strict, (rar) str├«ns. (O ~ disciplin─â; un regim alimentar ~.) 4. aspru, auster, sobru, spartan. (Duce o via╚Ť─â ~.) 5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumuse╚Ťe ~; linii ~.)
AXENTE SEVER, Ioan (1821-1906, n. Fr├«na, azi com. Axente Sever, jud. Sibiu), om politic rom├ón. Prof. la Blaj ╚Öi Bucure╚Öti, participant la revolu╚Ťia de la 1848-1849 din ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi din Transilvania, prefect ├«n oastea lui Avram Iancu. Unul dintre conduc─âtorii mi╚Öc─ârii de eliberare na╚Ťional─â a rom├ónilor transilv─âneni.
SEPTIMIU SEVER (Lucius Septimius Severus), ├«mp─ârat roman (193-211), ├«ntemeietorul dinastiei Severilor. Proclamat ├«mp─ârat de legiunile din Iliria; ├«n timpul r─âzboiului civil, i-a ├«nvins pe ceilal╚Ťi pretenden╚Ťi la tron (Didius Iulianus, Pescenius Niger ╚Öi Clodius Albinus). ├Än urma r─âzboiului ├«mpotriva par╚Ťilor (197-202) a creat prov. Mesopotamia. Sprijinit de jurisconsul╚Ťii Papinian ╚Öi Ulpian, a realizat o serie de reforme care au ├«nt─ârit autoritatea imperial─â.
SEVERI, dinastie de ├«mp─âra╚Ťi romani (193-235), ├«ntemeiat─â de Septimiu Sever.
SEVER ╚Öi SEVERIN lat. Severus ╚Öi Severinus < adj. severus. Sinaxarul ortodox con╚Ťine trei nume Sever, doi Severin ╚Öi trei Severian; aceste nume explic─â satisf─âc─âtor pe cele de mai jos, folosite ├«n trecut ╚Öi chiar ast─âzi, pentru locuri ╚Öi persoane, spre a nu mai recurge la alte etimologii; ├«n calendarul catolic este ╚Öi Severinus din Noric, dup─â care un rege ungur a botezat castrul Severin, construit la 1230-33. Gre╚Öita etim. lui D. Dan, dup─â tribul slav Severi, ╚Öi a lui Dr─âganu din sl. sever┼ş ÔÇ×v├«nt nordicÔÇŁ (Dr─âg p. 261 ÔÇô 264). Forma calendaristic─â explic─â suficient toponimele iugoslave, ungure╚Öti ╚Öi rom├«ne╚Öti; I. SEVER, 1. -a f. mold., sec. XV (╚śtef). 2. S─âveri, 1674 (R─âc 24). 3. Actuale: Sever, -a, -ia (Pa╚Ö). 4. + -an: Severani (16 A IV 250) sau Severeni s. (╚śtef). II. SEVERIN, frecv. ├«ncep├«nd din sec XVI. 1. ÔÇô mar. (M mar); ÔÇô mold. (Sd V 221); ÔÇô cu sor─â-sa Dron╚Ťa (16 A IV 196); ÔÇô munt. (16 B II 304 ╚Öi VI 26; 17 B II 69 ╚Öi III 491; Puc; etc.); ÔÇô Ivan (Sd XVI 217); ÔÇô ard., 1726 (Pa╚Ö, Ard); -olt., 1636 (Sd VII 5); Severin sat morlac (Mori 14) ╚Öi -u fost s. l├«ng─â T-vi╚Öte (17 B III 112). 2. Seaverin clucer, 1719, mold. (Sd VII 339). 3 + -ca: Severinca f. sec. XVII (Tut 90). III. SEVERIAN. 1. Sevirian (Syn). 2. Severian diacon (B─âl I); Severiian (17 A V 303); mon. (17 A III 187); pren. act. (Pa╚Ö).

Sever dex online | sinonim

Sever definitie

Intrare: sever
sever adjectiv
Intrare: șever
șever substantiv neutru
Intrare: Sever
Sever