sevă definitie

14 definiții pentru sevă

SÉVĂ, seve, s. f. Suc nutritiv încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor și le hrănește. ♦ Fig. Izvor de energie; putere, vigoare, vlagă. – Din fr. sève.
SÉVĂ, (rar) seve, s. f. Suc nutritiv încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor și le hrănește. ♦ Fig. Izvor de energie; putere, vigoare, vlagă. – Din fr. sève.
SÉVĂ s. f. 1. Lichid încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor, constituind hrana acestora. Bogată urcă seva în tulpini, Vestind o primăvară fără seamăn. BENIUC, V. 64. Ultima scînteie a tinereții tremura în el ca cea din urmă sevă într-un arbore ce se va usca. SADOVEANU, M. 126. Printre ele cresc rari măslini slabi, noduroși, abia ducîndu-și zilele în pămîntul lor pietros, din care nu mai vine seva să le reînvieze frunzele pălite, albicioase. BART, S. M. 54. 2. Fig. Putere, vigoare, energie, vlagă. În munte, la altitudinea aceea unde ne duceam să găsim cucoșii sălbatici, seva primăverii încă nu pornise, deși ne aflam la începutul lunii mai. SADOVEANU, V. F. 43. Pentru noi ceilalți, va rămîne numai amintirea copilului, cînd roșind cu sfiiciune de fată, cînd neliniștit de atîta viață cîtă îi înfierbînta vinele de sevă. C. PETRESCU, Î. II 48.
sévă s. f., g.-d. art. sévei; pl. séve
sévă s. f., g.-d. art. sévei, pl. séve
SÉVĂ s. (BOT.) suc, (pop.) mâzgă, must, mustăreață, (reg.) miericică, muc, mursă. (~ plantelor.)
SÉVĂ s. v. dinamism, energie, farmec, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă.
SÉVĂ s.f. Lichid nutritiv bogat în săruri minerale, care circulă prin vasele plantelor. ♦ (Fig.) Hrană, izvor de energie. [< fr. sève].
SÉVĂ s. f. 1. lichid nutritiv, bogat în săruri minerale, care circulă prin vasele plantelor. 2. (fig.) izvor de energie; vigoare. (< fr. sève)
SÉVĂ ~e f. 1) Lichid nutritiv care conține săruri minerale absorbite din sol și care circulă prin vasele plantelor. 2) fig. Sursă de energie fizică sau morală. [G.-D. sevei] /<fr. séve
sevă f. 1. suc nutritiv al plantelor; 2. fig. vigoare, energie: seva juneții.
*sévă f., pl. e (fr. seve, d. lat. sapa, vin fert, ca fève, bob, d. faba). Sucu nutritiv care circulă pin vegetale, mîzgă. Fig. Vlagă, vigoare: seva tinerețiĭ.
se s. v. DINAMISM. ENERGIE. FARMEC. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ.
SE s. suc, (pop.) mîzgă, must, mustăreață, (reg.) miericică, muc, mursă. (~ plantelor.)

sevă dex

Intrare: sevă
sevă substantiv feminin