setos definitie

14 definiții pentru setos

SETÓS, -OÁSĂ, setoși, -oase, adj. Chinuit de sete; însetat. ♦ Fig. Avid, lacom, dornic de ceva. – Sete + suf. -os.
SETÓS, -OÁSĂ, setoși, -oase, adj. Chinuit de sete; însetat. ♦ Fig. Avid, lacom, dornic de ceva. – Sete + suf. -os.
SETÓS, -OÁSĂ, setoși, -oase, adj. 1. Foarte însetat, chinuit de sete. Îndeseară ajunse, lihnit de foame și setos... într-un codru. ISPIRESCU, L. 262. ◊ Fig. Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ (Substantivat, rar) Țugulea zise setosului... ISPIRESCU, L. 323. 2. Fig. Avid, lacom; dornic de... Inimile noastre își recunosc zvîcnetul setos de lumină. VINTILĂ, O. 36. Îmi aduc aminte de mine, de omul setos de senzații. ANGHEL, PR. 105. S-a observat cu multă justețe că societatea romînă este una din cele mai setoase de schimbări. ALECSANDRI, S. 26.
setós adj. m., pl. setóși; f. setoásă, pl. setoáse
setós adj. m., pl. setóși; f. sg. setoásă, pl. setoáse
SETÓS adj. însetat, (rar) nebăut, (înv. și reg.) însetoșat, secetos, (înv.) sățios. (Un om ~.)
SETÓS adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.
SETÓS, -OÁSĂ adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri duri și tari. [< fr. séteux, cf. lat. setosus].
SETÓS, -OÁSĂ adj. (bot.; despre unele organe) acoperite cu peri duri și tari. (< fr. séteux, lat. setosus)
SETÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are sete (mare); cu sete (mare); însetat. 2) fig. Care este stăpânit de o dorință puternică; dornic de ceva; ahtiat. ~ de lumină. /sete + suf. ~os
setos a. și m. 1. cui e sete; 2. fig. lacom: setos de bani.
setós, -oásă adj. (d. sete). Plin de sete, însetat. Fig. Lacom: stios de banĭ.
SETOS adj. însetat, (rar) nebăut, (înv. și reg.) însetoșat, secetos, (înv.) sățios. (Un om ~.)
setos adj. v. AHTIAT. AVID. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.

setos dex

Intrare: setos
setos adjectiv