Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru seter

SÉTER, seteri, s. m. Rasă de câini de vânătoare și de pază cu păr lung și ondulat și cu urechi mari, clăpăuge. Seter irlandez. [Scris și: setter] – Din engl., fr. setter.
séter s. m., pl. séteri[1]
SÉTTER s.m. Câine de vânătoare și de pază, cu urechi mari căzute și cu păr lung, formând franjuri pe coaste; prepelicar. [< engl., fr. setter].[1]
SÉTER s. m. câine de vânătoare și de pază, cu urechi mari, căzute și cu păr lung și ondulat; prepelicar. (< engl., fr. setter)
SÉTER ~i m. Rasă de câini (de vânătoare), cu păr lung și ondulat, cu capul alungit și cu urechi mari, clăpăuge. /<engl., fr. setter[1]

seter definitie

seter dex

Intrare: seter
seter substantiv masculin