sete definitie

4 intrări

38 definiții pentru sete

SÉTĂ, sete, s. f. (Bot.) Axă verticală protejată de o membrană care susține capsula cu spori la mușchiul de pământ. – Din lat. seta.
SÉTE s. f. Senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din cauza deshidratării țesuturilor organismului. ♦ Fig. Poftă, dorință arzătoare; dor. ◊ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesaț; p. ext. cu putere, cu violență, tare. – Lat. sitis.
ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.
SÉTĂ, sete, s. f. (Bot.) Axă verticală protejată de o membrană care susține capsula cu spori la mușchiul de pământ. – Din lat. seta.
SÉTE s. f. Senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din pricina deshidratării țesuturilor organismului. ♦ Fig. Poftă, dorință arzătoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesaț; p. ext. cu putere, cu violență, tare. – Lat. sitis.
ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.
SÉTE s. f. 1. Senzație pe care o au oamenii și animalele cînd simt nevoia să bea apă. Setea îmi era cumplită: mi se uscase limba în gură. SADOVEANU, N. F. 72. Spînul se preface că-i e sete și cere plosca cu apă de la stăpînu-său. CREANGĂ, P. 204. Așa jalnic de ce cînți? Ori ți-i foame, ori ți-i sete, Ori ți-i dor de codru verde? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. 2. Fig. Poftă necumpătată, dorință arzătoare; dor. Setea cea mare de viață, setea adîncă îmi cuprinse sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. Vorbește cum o îndeamnă ura, setea de răzbunare. GHEREA, ST. CR. II 261. De cine mi-i mie dor, Departe-i depărtișor; De cine mi-i mie sete, Nice-l văd, nice mă vede. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 124. ◊ Loc. adv. Cu sete = cu nesaț, p. ext. cu putere; tare, violent. Paloșul lui bătea repede în rînduri, cu sălbătăcie și cu sete. SADOVEANU, O. I 256. Îi arde cu sete cîteva palme. CARAGIALE, O. III 11. Cînd cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă. Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă? EMINESCU, O. I 137.
ȘES2, ȘEÁSĂ, șese, adj. (Despre pămînturi, locuri, regiuni etc.) Neted, plan, întins. Au picat în coarnele unui țap care păștea pe un cîmp șes, foarte frumos. SBIERA, P. 166. Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43. – Variantă: (învechit și regional) șeț, șeáță (ODOBESCU, S. A. 83, TEODORESCU, P. P. 111) adj.
ȘEȚ, ȘEÁȚĂ adj. v. șes2.
séte s. f., g.-d. art. sétei
șes1 (pop.) adj. m.; f. șásă, pl. șése
sétă s. f., pl. séte
séte s. f., g.-d. art. sétei
șes adj. n., f. șásă; pl. n. și f. șése
SÉTE s. (FIZIOL.) însetare, (înv. și reg.) însetoșare. (Senzația de ~.)
SÉTE s. v. secetă, uscăciune.
ȘES s., adj. 1. s. v. câmpie. 2. adj. v. drept. 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)
SÉTĂ s.f. (Biol.) Păr vegetal țepos. [< it., lat. seta].
SÉTĂ s. f. 1. păr vegetal țepos. 2. pedicelul capsulei, la briofite. (< lat. seta)
séte s. f.1. Dorința de a bea. – 2. Pasiune, ardoare. – Mr., megl. seate, megl. sęti, istr. sęte. Lat. sῑtis (Pușcariu 1587; REW 7961), cf. vegl. sait, it. sete, prov., cat. set, fr. soif, sp. sed, port. sede. – Der. seteciune, s. f. (înv., sete); setos, adj. (care are sete; pasionat); setilă, s. f. (poreclă pentru cel care bea mult); înseta, vb. (a avea sete; a face sete; a fi lipsit de apă; a lăsa fără apă; a dori); înșetoșa, vb. (a face sete; a avea sete; a lăsa fără apă).
șes (-eásă), adj. – Plan, neted. – Var. șeț. Lat. sĕssus (Pușcariu 1586; REW 7882), cf. alb. šeš (după REW rom. ar proveni din alb., opinie nefondată); cf. și ședea. – Der. șeș, s. n. (cîmpie); șest, s. n. (parte netedă a unui obiect; Banat, șes), a cărui explicație pare dificilă (după Candrea, dintr-un lat. *sĕssĭtum); șestină (var. șeștină), s. f. (Olt., Trans., șes, cîmpie).
SÉTE f. 1) Senzație fiziologică provocată periodic de necesitatea de a bea apă. ◊ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte însetat. 2) fig. Dorință aprinsă. ~ de libertate.Cu ~ a) cu nesaț; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis
ȘES2 șeásă (șeși, șése) rar (despre forme de relief) Care este întins și neted; plat. Câmp ~. /<lat. sessus, ~a, ~um
șeț s.n. (reg.) împletitură de nuiele care formează fundul lesei de prins pește.
sete f. 1. trebuința de a bea: mi-e sete; 2. fig. poftă necumpătată: setea de aur; 3. ardoare, putere: a da cu sete. [Lat. SITIS].
șes a. neted, fără înălțimi, vorbind de suprafețe: teren șes. [Lat. (LOCUS) SESSUS]. ║ n. 1. suprafață netedă; 2. mare întindere de pământ într’o țară: șesul Bărăganului.
șeț a. șes: câmpia șeață OD.
séte f. fără pl. (lat. sĭtis, it. sete, pv. set, fr. soif, sp. sed, pg. sede). Nevoĭa de a bea: mĭ-e sete, mĭ-am astîmpărat setea. Fig. Dorință (poftă, lăcomie) necumpătată: setea de aur.
șes, șeasă adj., pl. șeșĭ, șese (lat. sessus, așezat, part d. sidere, a se pune, a se așeza, și d. sedére, a ședea; it. pg. sesso, vfr. ses, sp. siesso, șezut, dos; alb. šeš, șes, cîmp). Neted, plan: loc șes, regiune șeasă. S. n., pl. urĭ. Cîmp, cîmpie: șesu Bărăganuluĭ. – Și șeț (pron. și șăț) în Olt. Argeș și aĭurea în Munt.
șeț, V. șes.
SETE s. însetare, (înv. și reg.) însetoșare. (Senzația de ~.)
sete s. v. SECETĂ. USCĂCIUNE.
ȘES s., adj. 1. s. (GEOGR.) cîmp, cîmpie, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.) 2. adj. drept, neted, plan, plat, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (Un loc ~; o suprafață ~.) 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)
GUAÍRA (SALTO DOS SETE QUEDAS), mare cascadă pe fl. Paraná formată din 18 căderi de apă, la granița dintre Brazilia și Paraguay; 114 m înălțime. Lățime max.: 4.850 m. Cascada cu cel mai mare debit din lume (13.300 m3/sec.). Turism.
SALTOS DOS SETE QUEDAS v. Guaíra.
SÉTĂ (< lat. seta) s. f. Formațiune alungită, țepoasă sau filformă, rigidă. Ex. perii aspri, rigizi, prezență pe tulpină, frunze, caliciu, la unele plante; proeminențele țepoase goale pe dinăuntru, ale epidermei la unele insecte; perii (cheții) chitinoși ai viermilor anelizi.
SÈTE [set], oraș în S Franței (Languedec-Roussillon), situat pe țărmul G. Lion al M. Mediterane la poalele m-ților Saint-Clair, la 29 km SSV de Montpellier; 66,4 mii loc. (1999). Port comercial pentru exportul vinului și al produselor petroliere. Rafinărie de petrol (Frontignan). Constr. navale. Ind. chimică, a fosfaților, cimentului și alim. (conserve de pește, alcool). Institut de biologie marină. Muzeu memorial „Paul Valéry”. Stațiune balneară. Până în 1827 s-a numit Cette.
Sete v. Set 2, 5.

sete dex

Intrare: setă
setă substantiv feminin
Intrare: sete
sete substantiv feminin
Intrare: Sete
Sete
Intrare: șes (adj.)
șasă adjectiv feminin
șeasă adjectiv feminin
șes 2 adj.n. adjectiv neutru
șeț adjectiv neutru
șeață adjectiv feminin