setcă definitie

10 definiții pentru setcă

SÉTCĂ, setci, s. f. (Reg.) Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă de forme și dimensiuni variate, confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți, folosită mai ales pentru scrumbie și cegă. – Din rus. setka.
SÉTCĂ, setci, s. f. (Reg.) Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă de forme și dimensiuni variate, confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți, întrebuințată mai ales pentru scrumbie și cegă. – Din rus. setka.
SETCĂ, setci, s. f. (Regional) Plasă (de forme și de dimensiuni variate) întrebuințată la pescuit. V. mreajă, năvod.
sétcă (reg.) s. f., g.-d. art. sétcii; pl. setci
sétcă s. f., g.-d. art. sétcii; pl. setci
sétcă (-ci), s. f. – Plasă de pescuit. Rus. šetka (Tiktin).
SÉTCĂ ~ci f. Plasă mare de pescuit. /<rus. setka
setcă f. plasă mare plutitoare, întrebuințată mai ales la prinsul scrumbiilor de Dunăre. [Serb. SITKA, sitișcă].
sétcă f., pl. ĭ (rus. sĭetka, dim. d. sĭetĭ, plasă). Plasă de prins scrumbiĭ orĭ cegă. V. cegarniță.
SÉTCĂ (< rus.) s. f. Unealtă de pescuit (în special pentru scrumbie și cegă) formată dintr-o plasă mare (cu lungimea de 20-50 cm și lățimea de 1,5-5 m) confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți.

setcă dex

Intrare: setcă
setcă substantiv feminin