SESIZÁBIL, -Ă, sesizabili, -e, adj. Care poate fi perceput prin simțuri, care poate fi cunoscut. – Din fr. saisissable (după sesiza).

SESIZÁBIL, -Ă, sesizabili, -e, adj. Care poate fi perceput prin simțuri, care poate fi cunoscut. – Din fr. saisissable (după sesiza).

sesizábil adj. m., pl. sesizábili; f. sesizábilă, pl. sesizábile

sesizábil adj. m., pl. sesizábili; f. sg. sesizábilă, pl. sesizábile

SESIZÁBIL adj. 1. v. concret. 2. observabil, perceptibil. (Un fenomen ușor ~.)

Sesizabil ≠ abstract, insesizabil, nesesizabil

SESIZÁBIL, -Ă adj. Care se poate percepe cu simțurile, care poate fi cunoscut. [Var. sezisabil, -ă adj. / cf. fr. saisissable].

SESIZÁBIL, -Ă adj. care poate fi sesizat. (< fr. saisissable)

SESIZÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi sesizat; în stare de a fi sesizat; perceptibil. /<fr. saisissable

SESIZABIL adj. 1. concret, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. observabil, perceptibil. (Un fenomen ~.)