SÉSIE, sesii, s. f. Denumire dată în Evul Mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesie în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis ereditar. – Din lat. sessio.

SÉSIE, sesii, s. f. Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesiune în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis ereditar. – Din lat. sessio.

sésie (lot de pământ) (-si-e) s. f., art. sésia (-si-a), g.-d. art. sésiei; pl. sésii, art. sésiile (-si-i-)

sésie s. f. (sil. -si-e), art. sésia (sil. -si-a), g.-d. art. sésiei; pl. sésii, art. sésiile (sil. -si-i-)

SÉSIE s. (IST.) delniță, jirebie. (Forma de proprietate numită delniță era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie și în Transilvania sub numele de ~.)

SÉSIE s. v. ședință.

sesie s. v. ȘEDINȚĂ.

SESIE s. (IST.) delniță, jirebie. (Forma de proprietate numită delniță era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie și în Transilvania sub numele de ~.)