SERVOMOTÓR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acționarea unui element de execuție al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de energie. – Din fr. servomoteur.

SERVOMOTÓR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acționarea unui element de execuție al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de energie. – Din fr. servomoteur.

servomotór s. n., pl. servomotoáre

servomotór s. n., pl. servomotoáre

SERVOMOTÓR s.n. Motor auxiliar al unei instalații cu ajutorul căruia se realizează o comandă sau o anumită reglare. [Cf. fr. servomoteur].

SERVOMOTÓR s. n. motor auxiliar al unui sistem de comandă sau reglare automată care acționează un element de execuție al sistemului. (< fr. servomoteur)

servomotór s. n. Motor al unui sistem de comandă automată ◊ „Aici vor fi instalate servomotoare cu cursa cea mai lungă ce s-a realizat vreodată.” Sc. 20 VII 68 p. 5 (din fr. servomoteur; DEX, DN3)