servitudine definitie

8 definiții pentru servitudine

SERVITÚDINE, servitudini, s. f. (Rar) Servitute. – Din lat. servitudo, -inis.
SERVITÚDINE, servitudini, s. f. (Rar) Servitute. – Din lat. servitudo, -inis.
servitúdine (rar) s. f., g.-d. art. servitúdinii; pl. servitúdini
servitúdine s. f., g.-d. art. servitúdinii; pl. servitúdini
SERVITÚDINE s.f. (Rar) Servitute. [Cf. lat. servitudo, fr. servitude].
SERVITÚDINE s. f. servitute. (< fr. servitude, lat. servitudo)
servitudine f. servitute juridică.
*servitúte f. (lat. sérvitus, -útis). Starea de serv (rob saŭ șerb), robie: Spartaniĭ îĭ reduseră în servitute pe Mesenienĭ. Fig. Dependentă, supunere: vĭața e o servitute perpetuă. Jur. Obligațiune impusă uneĭ proprietățĭ față de alta, precum: dreptu de trecere (servitute juridică) saŭ nevoĭa de a primĭ apele care se scurg de la una de maĭ sus (servitute naturală): – Rar servitúdine (lat. servitúdo, -údinis).

servitudine dex

Intrare: servitudine
servitudine substantiv feminin