Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 792541:

*servésc v. tr. (lat. servire, fr. servir). Slujesc, fac slujbă, fac serviciŭ: a-țĭ servi stăpînu, țara. Fac serviciĭ, îndatorez: a-țĭ servĭ prieteniĭ. Furnisez, împlinesc cele cerute: negustoru m’a servit bine, a-ĭ servĭ cuĭva o rentă. Fac efect, folosesc: medicamentu m’a servit bine. Tratez cu, aduc, ofer: ne-a servit limonadă, ne-a servit cu limonadă, ne-a servit prînzu. Ajut la servit: a-țĭ servĭ vecina turnîndu-ĭ vin. V. intr. Slujesc, îs slugă: Ion a servit la noĭ. Funcționez (ca funcționar, ca soldat): a servĭ patriiĭ. Oficiez ca preut: a servĭ la hram. Îs întrebuințat: bricĭu servește la ras. Îs folositor: acest lucru maĭ servește încă. Țin loc, împlinesc rolu de: coarnele servesc bouluĭ ca arme, drept arme, (maĭ rar) de arme, el mĭ-a servit de călăuză. V. refl. Mă slujesc, mă folosesc, fac uz de: a te servĭ de compas, de mînĭ (maĭ rar: cu compasu, cu mĭnile), de informațiunile cuĭva. Ĭaŭ dintr’o mîncare: eŭ mă servesc singur. Îs adus, îs oferit: cina se servește la 6, la cină nu se servește vin. – Fals servă îld. servește.

Servit dex online | sinonim

Servit definitie