servit definitie

30 definiții pentru servit

SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcții, însărcinări, datorii față de cineva; a sluji. ♦ Intranz. A face serviciu, a funcționa ca... ♦ Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în slujba cuiva; a susține, a sprijini. Îmi servesc prietenii. ♦ A fi de folos, util cuiva. Cu ce te pot servi? 2. Intranz. (Despre lucruri) A folosi la..., a fi utilizat ca..., a avea rolul de... ♦ Refl. (Despre oameni) A se folosi, a face uz de... 3. Tranz. A pune, a aduce la masă mâncare, băutură etc. ♦ A prezenta cuiva o mâncare ca să ia din ea, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce. ♦ Refl. A lua să mănânce sau să bea. Se servi cu câteva bomboane. ♦ Fig. A da, a transmite. Încearcă să-i servească ultimele noutăți. ♦ (Despre vânzători, funcționari etc.) A oferi solicitanților cele cerute; a executa o comandă. ♦ A asigura o prestare de serviciu; a deservi. Ascensorul servește etajele de sus. 4. Tranz. (La unele jocuri sportive cu mingea și la jocul de cărți) A pune mingea sau cărțile în joc. ♦ A plăti, a furniza. A servi o rentă. – Din fr. servir.
SERVÍT1 s. n. Servire. – V. servi.
SERVÍT2, -Ă, serviți, -te, adj. Slujit, ajutat. ♦ (La unele jocuri cu mingea sau de noroc) Pus în joc. – V. servi.
SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcții, însărcinări, datorii față de cineva; a sluji. ♦ Intranz. A face serviciu, a funcționa ca... ♦ Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în slujba cuiva; a susține, a sprijini. Îmi servesc prietenii. ♦ A fi de folos, util cuiva. Cu ce te pot servi? 2. Intranz. (Despre lucruri) A folosi la..., a fi utilizat ca..., a avea rolul de... ♦ Refl. (Despre oameni) A se folosi, a face uz de... 3. Tranz. A pune, a aduce la masă mâncare, băutură etc. ♦ A prezenta cuiva o mâncare ca să ia din ea, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce. ♦ Refl. A lua să mănânce sau să bea. Se servi cu câteva bomboane. ♦ Fig. A da, a transmite. Încearcă să-i servească ultimele noutăți. ♦ (Despre vânzători, funcționari etc.) A oferi solicitanților cele cerute; a executa o comandă. ♦ A asigura o prestare de serviciu; a deservi. Ascensorul servește etajele de sus. 4. Tranz. (La unele jocuri sportive cu mingea și la jocul de cărți) A pune mingea sau cărțile în joc. ♦ A plăti, a furniza. A servi o rentă. – Din fr. servir.
SERVÍT1, servituri, s. n. Servire. – V. servi.
SERVÍT2, -Ă, serviți, -te, adj. Slujit, ajutat. ♦ (La unele jocuri cu mingea sau de noroc) Pus în joc. – V. servi.
SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. Tranz. A îndeplini anumite funcții, însărcinări, îndatoriri față de cineva. Dacă voi mai revedea vreodată patria mea, va fi numai pentru ca s-o servesc și să-mi jertfesc viața pentru ea, dacă va fi nevoie. KOGĂLNICEANU, S. A. 35. ◊ (Complementul indică timpul servit) Inspectorul îi mai făgădui să-i socotească și anii ce-i servise pînă atunci. REBREANU, I. 82. ◊ Intranz. (Construit cu complementul în dativ) Doi oameni scumpi patriei comune pentru cunoștințele cele întinse, talentele și zelul de a-i servi. GHICA, A. 763. ♦ Intranz. A face serviciu, a funcționa ca... Fusese condamnat ca să servească șapte ani ca soldat în regimentul de artilerie din Synope. BART, S. M. 25. ♦ Intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. A servit trei ani la oraș. ♦ A lucra pentru..., în interesul, în slujba cuiva; a sprijini. La 1848... serveam și interesele mișcării. SADOVEANU, O. I 419. ♦ A fi de folos, util, a aduce servicii cuiva. Cu ce te pot servi? 2. Intranz. (Despre lucruri, urmat de determinări introduse prin prep. «la», «ca», «de» sau «drept») A folosi la..., a avea rolul de..., a fi utilizat ca... O altă odaie dindărăt va fi servit de dormitor copiilor, avînd aspectul nud al unei săli de internat, cu lucruri puține și tari. CĂLINESCU, E. 50. Pînă în clasa cincea liceală n-am știut la ce poate servi o perie de dinți. C. PETRESCU, Î. II 53. Cu toate aceste, nevinovata poveste servi de pretext tartufilor politici ca să închidă jurnalul și să exileze pe autor. NEGRUZZI, S. I 94. ♦ Refl. A se folosi, a face uz de... Manfred și Faust, adînci cugetători, Fantasme ce-n veghere ședeați pînă la zori... Urcatu-v-ați prin lumea de umhre și de vise, Servitu-v-ați de cuget ca punte peste-abise. MACEDONSKI, O. I 48. ♦ Refl. (Neobișnuit, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A întrebuința. O stațiune preistorică ai cărei lăcuitori se serveau cu arme de piatră nelustruită și de os. ODOBESCU, S. II 421. 3. Tranz. (Complementul indică lucruri de mîncare, de băut) A pune, a aduce la masă. (Refl. pas.) S-a servit friptura. SAHIA, N. 59. ♦ (Complementul indică lucrul oferit sau persoana căreia i se oferă) A prezenta cuiva o mîncare ca să ia dintr-însa, a da cuiva dintr-o mîncare, a trata pe cineva. Izbuti să-i așeze și să le servească cîte ceva. REBREANU, R. I 193. Din cînd în cînd se scula să-și servească musafirii. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. ♦ Fig. A da, a transmite. Încercă să-i servească ultimele noutăți despre Nadina. REBREANU, R. I 254. ♦ Refl. A lua să mănînce. Scoase din buzunarul vestei o cutiuță de email cu pastile parfumate și, înainte de a se servi, o întinse Sabinei. C. PETRESCU, C. V. 14. ♦ (Impropriu) A lua dintr-o mîncare sau o băutură oferită; a mînca, a bea. Acum servește dulceață! C. PETRESCU, Î. I 38. ♦ (Despre vînzători, funcționari etc.) A oferi solicitanților cele cerute; (în special) a executa o comandă. Ceru o cafea neagră, dar chelnerul nu se grăbi să-l servească. C. PETRESCU, C. V. 313. ♦ A asigura o prestare de serviciu; a deservi. Opt ascensoare, în mișcare continuă, se ridică și se coboară, servind cele 19 etaje. BART, S. M. 41. ♦ Tranz. (Folosit și absolut) (La unele jocuri sportive cu mingea și la jocul de cărți) A pune (mingea sau cartea) în joc. Se aude din culise glasul Corinei: «20-20. Eu servesc». Pe urmă cîteva scurte bătăi de minge și apoi tot glasul ei: «21-20». SEBASTIAN, T. 85. ♦ A plăti, a furniza. A servi o rentă. – Prez. ind. și: (învechit) serv (CARAGIALE, O. III 146, ALECSANDRI, S. 6).
serví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. servésc, imperf. 3 sg. serveá; conj. prez. 3 să serveáscă
servít s. n.
serví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. servésc, imperf. 3 sg. serveá; conj. prez. 3 sg. și pl. serveáscă
servít s. n.
SERVÍ vb. 1. v. lucra. 2. a sluji, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. v. oficia. 4. v. susține. 5. v. folosi. 6. v. uza. 7. a se folosi, a întrebuința, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astăzi rar) a sluji. (A ~ mâncarea la masă.) 9. v. ospăta. 10. v. ajuta. 11. v. deservi. 12. (prin Transilv.) a slugători. (Cu ce vă putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o porție!)
SERVÍ vb. v. comunica, spune, transmite, zice.
SERVÍT s. 1. v. slujire. 2. v. ospătare.
SERVÍT s. v. funcție, post, serviciu, slujbă.
SERVÍ vb. IV. 1. tr. A îndeplini anumite funcții, însărcinări față de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masă. ♦ A oferi cumpărătorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la cărți) A pune mingea sau cărțile în joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua să mănânce sau să bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].
SERVÍ vb. I. tr. 1. a îndeplini anumite funcții, însărcinări față de cineva; a sluji. 2. a aduce (bucatele) la masă. ◊ a oferi cumpărătorilor cele cerute. 3. (la unele jocuri sportive sau la cărți) a pune mingea sau cărțile în joc. II. intr. a folosi la..., a avea rolul de... III. refl. a se folosi, a face uz de... ◊ (despre oameni) a lua să mănânce sau să bea. (< fr. servir)
A SE SERVÍ mă ~ésc intranz. A se folosi în calitate de instrument; a face uz (în vederea obținerii unui rezultat); a se sluji; a se folosi. /<fr. servir
A SERVÍ ~ésc 1. tranz. 1) (persoane, cauze, idealuri etc.) A susține printr-o activitate permanentă; a sluji. ~ patria. 2) (persoane) A asigura cu cele solicitate. ~ un client. 3) (persoane) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belșug); a ospăta; a trata. ~ cu ceai. 4) (mâncăruri, băuturi) A oferi la masă. 5) (dejunul, prânzul, cina) A oferi, punând bucatele și cele necesare pe masă. 6) (mingea sau cărțile de joc) A pune în joc. 7) (guri de foc) A asigura cu material explozibil. ~ un tun. 2. intranz. 1) pop. A fi slujbaș; a sluji. ◊ ~ ca ostaș a face serviciul militar. 2) (despre obiecte) A fi util; a folosi; a sluji. Tirbușonul servește la deschiderea sticlelor. 3) A (putea) fi folosit (drept); a ține locul de... ~ drept mărturie. /<fr. servir
servì v. (activ) 1. a fi în serviciul unui stăpân ca servitor; 2. a se consacra serviciului: a servi patria sa; 3. a împlini anumite funcțiuni: a servi Statul; 4. a îndatora, a face servicii: a servi pe amicii săi; 5. a furnisa: croitorul mă servește bine; 6. a pune pe masă: a servi prânzul; 7. a face serviciul divin: a servi pe D-zeu ║ (neutru) 1. a fi servitor; 2. a fi soldat; 3. a fi bun la, a fi destinat pentru: acest aparat servește la; 4. a fi de folos: acest instrument nu mai poate servi; 5. a ținea loc de: a servi de tată. ║ (reciproc) 1. a face uz de: a se servi de un dicționar; 2. a trage folos din: a se servi de relațiunile altuia; 3. a fi servit la masă: supa se servește la începutul prânzului.
*servésc v. tr. (lat. servire, fr. servir). Slujesc, fac slujbă, fac serviciŭ: a-țĭ servi stăpînu, țara. Fac serviciĭ, îndatorez: a-țĭ servĭ prieteniĭ. Furnisez, împlinesc cele cerute: negustoru m’a servit bine, a-ĭ servĭ cuĭva o rentă. Fac efect, folosesc: medicamentu m’a servit bine. Tratez cu, aduc, ofer: ne-a servit limonadă, ne-a servit cu limonadă, ne-a servit prînzu. Ajut la servit: a-țĭ servĭ vecina turnîndu-ĭ vin. V. intr. Slujesc, îs slugă: Ion a servit la noĭ. Funcționez (ca funcționar, ca soldat): a servĭ patriiĭ. Oficiez ca preut: a servĭ la hram. Îs întrebuințat: bricĭu servește la ras. Îs folositor: acest lucru maĭ servește încă. Țin loc, împlinesc rolu de: coarnele servesc bouluĭ ca arme, drept arme, (maĭ rar) de arme, el mĭ-a servit de călăuză. V. refl. Mă slujesc, mă folosesc, fac uz de: a te servĭ de compas, de mînĭ (maĭ rar: cu compasu, cu mĭnile), de informațiunile cuĭva. Ĭaŭ dintr’o mîncare: eŭ mă servesc singur. Îs adus, îs oferit: cina se servește la 6, la cină nu se servește vin. – Fals servă îld. servește.
servi vb. v. COMUNICA. SPUNE. TRANSMITE. ZICE.
SERVI vb. 1. a funcționa, a lucra, a sluji, (înv.) a posluși. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. a sluji, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. a oficia, a sluji. (O biserică la care ~ doi preoți.) 4. a ajuta, a sluji, a sprijini, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 5. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele mîini.) 6. a (se) folosi, a întrebuința, a recurge, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de mijloace dure.) 7. a se folosi, a întrebuința, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astăzi rar) a sluji. (A ~ mîncarea la masă.) 9. a cinsti, a ospăta, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mîncare și băutură.) 10. a ajuta, a folosi, a sluji. (Asta îi ~ la...) 11. a deservi. (Liftul ~ întregul bloc.) 12. (prin Transilv.) a slugători. (Cu ce vă putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o porție!)
servit s. v. FUNCȚIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ.
SERVIT s. 1. servire, slujire, slujit. (~ patriei.) 2. cinstire, ospătare, servire, tratare. (~ oaspeților cu mîncare și băutură.)
a nu servi (ceva) expr. (adol.) a absenta, a chiuli (de la o oră de clasă).
a servi (pe cineva) la flanc expr. (intl.) a fura din buzunarele laterale ale cuiva.
a servi la directă expr. a lovi (pe cineva) în față.
a servi la îngrijire expr. (intl.) 1. a lovi pe cineva la cap. 2. a-i fura cuiva portofelul.
servi, servesc v. t. (intl.) a fura.

servit dex

Intrare: servi
servi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: servit (servire)
servit servire substantiv neutru
Intrare: servit (adj.)
servit adj. adjectiv